Sunt patru infirmi, toată familia (Veaceslav şi Natalia Proţiuc, cu fiul Denis şi fiica Elena). Au renunţat la camera lor de cămin, improprie traiului, la Bălţi, au intrat fără bon de repartiţie într-un apartament al Asociaţiei orbilor, dar riscă să fie expulzaţi de la Chişinău, fără a li se acorda un loc de trai potrivit situaţiei lor.
Nu i-a ajutat nici greva foamei, nici procesul de judecată început acum aproape doi ani…
Vezi şi reportajul de la conferinţa lor de presă:

Oriunde se mută în gazdă, refugiatul din Sierra Lone are probleme la Chişinău.
Acum e hărţuit pe Calea Ieşilor 23. Poliţia de la comisariatul Buicani în loc să-l apere, îl sperie…

Am primit mai ieri un mesaj în care eram anunţat că agresorii de acum doi ani (la 11 mai 2008) ar fi din stînga Nistrului. Evident, “curajosul” corespondent n-a putut demonstra în vreun fel această teză, dar a avut grijă să mă roage să nu-i dezvălui identitatea. N-o voi face, dar, pentru că anul acesta se intenţionează din nou organizarea unui marş al diversităţii, şi pentru că tot enunţ această “dezvăluire şocantă”, să vă întreb: ce-au făcut la data ceea autorităţile legale şi laice din dreapta Nistrului, reprezentînd un stat de drept, cu aspiraţii europene, unde era atunci poliţia, care are menirea să apere drepturile omului, să asigure ordinea publică?!

Killing tango e un film realizat cu imagini din 11 mai 2008, cînd se intenționa organizarea unei întruniri pașnice, cu baloane colorate, semn al diversității, dar intenția se putea termina într-o baie de sînge, pentru că poliția n-a asigurat libertatea de întrunire și exprimare pentru GenderDoc M, și nici nu a oprit religioșii furioși și pe milităroșii periculoși să încalce ordinea publică și drepturile manifestanților.