Către jubileul de 90 de ani ai academicianului Boris Melnic

Către jubileul de 90 de ani ai academicianului Boris Melnic.

Trifan Miroliubov
Profesor, pensionar.
Rezumat – summary
In the present paper the author shares his memories of the years of work in the Laboratory of Homology – the complex study of humans under the scientific leadership of academician Boris Melnic. The concept and principles of conducting a complex human study elaborated within that Laboratory are shortly summarized in this scientific research. The academician granted special attention to the activity of the Scientific Society ,,Man and the Universe’’ and to the magazine ,,UniversOm”
Regretfully, we can affirm that after the passing into eternity of academician Boris Melnic, the activity of the Scientific Society: ,,Omul și Universul”, of the magazine: ,,UniversOm” and of the Laboratory of Homology has ceased: ,,It only remains as a sweet memory. It is a pity because. ,,World, for thousands of years you keep saying that the only thing you want is peace, but there is still no peace in the world,so what makes you fight with yourself?”
(Amit Moldovenescu)

OMUL. GENEZA REGNULUI UMAN.
Academicianul Boris Melnic a venit în Lumea asta mare la 11 februarie 1928 dintr-o familie și dintr-un sat de țărani români (basarabeni) cu numele Briceni, astăzi raionul Dondușeni, tocmai peste 10 ani după revenirea Basarabiei la ea acasă în Familia dacilor nemuritori. Doar 12 ani, din cei 22, a trăit și el în atmosfera familiei biologice a mult suferitului și prea iubitului popor român din Basarabia, când în 1940, apoi 1945 din nou am fost izolați, crescuți, educați și formați ca oameni sovietici (homo sovieticus) de către regimul totalitar ateist comunist. Pe parcursul anilor în societatea ateist-comunistă (socialistă) dânsul a parcurs calea de la student la doctor, apoi doctor habilitat în biologie și profesor universitar până la membru titular al AȘM, ocupând diverse funcții de la rector al USM, (18 ani) Președinte al CNAA, (10 ani) Director al Consiliului Consultativ de expertiză al AȘM (5 ani), Președinte al Societății Științifice: „Omul și Universul’’ (13 ani). Conducător științific al Laboratorului de Homologie – studiul complex al omului (10 ani).
Am făcut cunoștință cu domnia sa în anul 1998 când se afla în fruntea CNAA și editase deja lucrarea ,, OMUL. Geneza existenței umane’’. Umblam și eu cu un manuscris întitulat ,,Menirea Omului’’ manuscris care ne-a unit într-o colaborare ce a durat până la plecarea dumnealui în Lumea cealaltă, a veșniciei, de unde venim și revenim cu toții pe acest Pământ.
,,Boris Melnic a fondat o şcoală ştiinţifică în domeniul neuroendocrinologiei şi homologiei. Domeniul de cercetare îl constituie formarea reacţiilor adaptive protectoare şi sporirea dirijată a rezistenţei organismului. Savantul a stabilit pe cale experimentală că melantropina – un hormon hipotalamo-hipofizar – intensifică procesele adaptive emoţionale şi sporeşte rezistenţa organismului faţă de factorii nefavorabili ai mediului înconjurător. O altă direcţie a cercetărilor sale ştiinţifice este studiul complex al omului, al multiplelor aspecte psihofiziologice, creative, sociale, morale, de perfecţionare şi securitate în condiţiile progresului ştiinţifico-tehnic care conduce implicit la morbiditatea neuropsihică. În ultimii ani, academicianul Boris Melnic a fost director al Consiliului Consultativ de Expertiză al AȘM, concomitent găsindu-și refugiul sufletesc în laboratorul de homologie din cadrul Societății Științifice „Omul și Universul” (și ex USUM, pe care la fondat în 1999 (adăugirea mea), se menționează în comunicatul de doliu publicat pe Facebook de către Elldor.Info. Anume, mie, Dumnealui mi-a încredințat șefia acelui Laborator. În cei 13 ani de activitate în cadrul Societății Științifice ,,Omul și Universul’’ și a Laboratorului de HOMOLOGIE – studiul complex al omului s-au realizat un șir de activități și cercetări în acest domeniu. Mă voi referi doar la una, cea mai importantă, după mine: studiul complex al omului. În baza lucrării ,,Omul. Geneza existenței umane’’, cât și a altor lucrări științifice ale domniei sale, deasemenea a lucrărilor savanților ieșeni Gheorghe și Mariana Mustață, am întocmit un ciclu de lecții (curs opțional) pentru studenți și liceeni, pe care eu l-am predat la USUM și Liceul Teoretic cu Profil de Arte ,,N. Sulac’’, iar Dumnealui la practicat la USM. Lucrurile mergeau bine până când la putere au revenit neocomuniștii în frunte cu V. Voronin și în țară au fost lichidate județele, un șir de instituții private de învățământ superior, printre care și USUM și multe alte ,,reforme,,….
,,Conducătorii, organizatorii muncii trebuie să țină minte că omul contemporan, într-o măsură mult mai mare decât în trecut, simte necesitatea de a fi respectat, încurajat și protejat în activitatea și în viața lui de toate zilele. Iată de ce e absolut necesar să fie elaborat și adoptat un program special de studiere complexă a omului, care nu este mai puțin important decât programele ,,Medicina’’, ,,Agroindustria’’, ,,Biotehnologia’’ sau altele, menționa dumnealui în lucrarea sa ,,OMUL. Geneza existenței umane’’. (1) Cuvintele savantului nu au fost auzite de conducători. Pe conducătorii statului de atunci și acum, cu regret, nu-i interesează soarta omului și problematica umană, ei au cu totul alte interese, mult mai egoiste și meschine, de aceea am devenit cea mai sărăcită și depopulată țărișoară din Europa. OMUL este unica fiinţă terestră înzestrată cu  capacitatea gândirii, vorbirii, cercetării, cunoaşterii, făuririi  şi  a distrugerii. Datorită capacităţilor, facultăţilor şi calităţilor sale specifice umane din cea mai firavă şi slabă fiinţă printre speciile faunisticii în Natură, omul a devenit stăpânul plenipotenţiar al Pământului, a pătruns în multe taine ale  materiei anorganice şi organice,  a ieşit din spaţiul atmosferei Pământului şi a început a cerceta şi  a cuceri spaţiul galaxiei Calea Lactee. Totodată menţionăm că cercetarea şi cunoaşterea de  către om a  realităţilor obiective şi subiective  a  decurs şi decurge pe aspecte,  segmentat,  ceia ce  i-a  permis şi îl  ajută pe om să obţină rezultate uimitoare în multe domenii  concrete  ale  ştiinţei, culturii, cultelor şi a artelor, în deosebi în domeniul inventicii. Însă orice obiect sau subiect de cercetare este strâns legat de o  multitudine   de  componenţi şi factori ai unui tot Întreg.
Biologic suntem parte componentă a lumii vii, dar, ne deosebim de restul florii şi faunei terestre prin capacităţi, facultăţi şi calităţi neordinare creative-distructive. Toate progresele îi sunt deschise omului, în afară de unul singur, acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în Univers. Evoluţia culturală a omenirii a parcurs trei mari etape:
-civilizaţia preistorică;
-civilizaţia istorică cu treptele ei (agricolă, manufactura, industrială, postindustrială şi tehnocratică.);
-civilizaţia contemporană electroneutronică, numită de unii şi bezmetică.
Constatăm, de asemenea, că omenirea permanent investeşte în dezvoltarea tehnicii şi nanotehnologiilor, că progresul tehnico–ştiinţific nu poate fi stopat, dar… omul devine dependent de tehnica pe care o produce, de bunurile materiale, de sistemele socio-politice, pe care ei le formează, că treptat dispar cele mai valoroase calităţi omeneşti şi în primul rând omenia, apar mari dereglări ale psihicului uman, sporeşte indiferenţa, singurătatea, criminalitatea, violenţa, şomajul, migraţia, abandonul de copii, destrămarea familiei etc.

1.Boris Melnic ,, Omul. Geneza existenței umane,, , ed. USM, Chișinău, 1998,p.9-10

Acestea şi multe alte probleme ştiinţifice, religioase, existenţiale ne pun în faţa necesităţii studierii şi cunoaşterii complexe a omului cu toată insistenţa. Nu Dumnezeu şi nici Universul îi vrea omului rău sau bine. Bunătatea şi răutatea, ca produs al egoismului şi altruismului uman, sunt două componente indispensabile din care este compusă fiinţa umană. Fiecare  părticică, orice obiect sau componentă a  Pământului,  a florii şi faunei, a  societăţii umane, a  Vieţii, a  omului şi a Universului sunt interdependente şi interconexate.  Cercetarea aspectuală  conduce la cercetarea integrală şi complexă a  tuturor factorilor ce  au  contribuit şi contribuie  la  apariţia şi existenţa obiectului cercetării. Din aceste considerente s-a ajuns la necesitatea efectuării unui studiu complex al omului – celei mai mari Enigme a Universului. Anume cu aceste probleme se ocupă Homologia- studiul complex al omului.
Omul contemporan are nevoie astăzi nu numai de cunoştinţe profunde într-un domeniu sau altul, cât de a cunoaşte mecanismele formării lor, a convingerilor, a conştiinţei, a viciilor şi  virtuţilor omului, a calităţilor omeneşti şi  antiomeneşti, îndeosebi de a însuşi Legile obiective universale ale existenţei Universului, Vieţii şi a omului. Trăim într-o epocă extraordinară de transformare a psihologiei umane. Oamenii se vor ridica la un nivel nou de spiritualitate: Homo humanus. Până în prezent în firea şi natura umană predomină egoismul asupra altruismului, ceea ce produce relaţiile dintre oameni. Suntem convinşi că mai devreme sau mai târziu ştiinţa, sistemul educaţional, religiile şi artele se vor întoarce cu faţa spre studiul complex al omului, ceea ce înseamnă  a cunoaşte Lumea  şi pe noi înşine nu numai aspectual (aparte biologicul, aparte socialul, aparte culturalul, aparte spiritualul), dar integral. Alternativă nu axistă. „Ştiinţa se ocupă mai mult de lumea fizică, mai puţin de cea spirituală; filosofia a pierdut  influenţă sa asupra minţii; religia mai guvernează într-o măsură anumită conştiinţa maselor, dar şi-a pierdut deja puterea asupra intelectualui uman”. „Arta vieţii, arta de a crea nu poate să renască decât prin contopirea ştiinţei, religiei şi societăţii într-un tot unitar perfect armonios.”, consideră Eduard Schure.(2).
În măsura cunoştinţelor acumulate, a convingerilor formate fiecare dintre  noi devine adeptul uneea dintre ipotezele existente: teistă sau  ateistă, materialistă sau idealistă, ştiinţifică, filosofică sau artistică…

2. Eduard Schire, Marii inițiați, ed. Solteris,2015, p. 8-9

Fireşte ne întrebăm:
– ce înseamnă studiul  complex al omului?  Probabil de la această problemă trebuie să începem discuţia noastră. Biologii şi antropologii consideră că e destul a efectua o cercetare sintetică a cunoştinţelor despre viaţă şi om acumulate de ştiinţele biologice şi medicale. Dar aceasta se referă doar la corpul uman.
Se impune următoarea întrebare:
– în ce constă complexitatea omului, adică din ce este  constituit omul, această mare enigmă a Universului?
Majoritatea vor răspunde că omul este constituit din corp şi suflet. Cei religioşi vor  mai  adăuga, că corpul omului este lăcaşul sufletului nemuritor etc.
La crearea  omului participă doi factori fundamentali: Universul (Natura) şi Societatea umană. Ştiinţele, religiile şi artele sînt cei trei factori de bază care formează la oameni cunoştinţele, convingerile, aptitudinile şi calităţile lor egoiste şi altruiste, umane sau antiumane.
După anumite cercetări în cadrul Laboratorului de Homologie – studiul complex al omului, împreună  cu academicianul Boris Melnic, doamna doctor habilitat în biologie Aurelia Crivoi şi doamna Elena Siniţa, master în Științe ale Educației   s-a ajuns la concluzia că pentru a efectua un studiu complex al omului  se  impune o sinteză a tuturor datelor acumulate de către toate ştiinţele, toate religiile şi toate  artele cu privire la Realitatea obiectivă şi subiectivă, adică cu privire la existenţa divinităţii, universului, vieţii şi a omului. Omul este o fiinţă multidimensională, un mucrounivers  şi  necesită o cunoaştere sintetică integrală, care poate fi obţinută doar la conexiunea ştiinţelor, credinţei şi a artelor.
Dar Universul (Lumea) nu este constituit numai din materie anorganică şi organică, dar și din informație și spirit. Dacă cunoaşterea Realităţii obiective şi subiective a decurs şi decurge inevitabil pe aspecte, apoi a venit timpul ca în baza  cunoaşterii aspectuale să cunoaştem  unitatea Lumii, unitatea vieţii şi a omului ca produs şi componentă a Lumii. Anume acest principiu a fost pus la baza cercetărilor în căutarea căilor de realizare a ideii efectuării unui studiu complex al omului.(3)
Menţionăm că până în prezent nici AŞM, nici USM, unde a activat academicianul Boris Melnic – adeptul acestei noi direcţii de cercetare ştiinţifică – n-au  reacţionat la propunerile noastre  de a institui  cel puţin un Centru de cercetări în acest domeniu.

3. ( Mai detaliat despre concepţia şi principiile studiului complex al omului s-a relatat în revista  ,,Univers Om”(nr.3, 2009).

Până în prezent se pune întrebarea: din ce domeniu face parte Homologia – a filosofiei, a ştiinţelor reale, naturale, socioumane, artistice sau religioase? Ce deosebire este între Homologie,  Antropologie şi Filosofie? Umanitatea a păşit într-o nouă eră – era transformării omului homo sapiens în omul homo humanus, adică omul cu calităţi altruiste dominante asupra celor egoiste. Ştiinţa a devenit în scurt timp o galaxie a cunoaşterii. În viitorul apropiat ştiinţa o să descifreze şi tainele informatiei şi a spiritualităţii universale și umane. Mult timp i-a trebuit speciei umane ca să iasă din mregele puterii laice și celei ecleziastice, ca apoi ştiinţa – cea mai mare forţă intelectuală – să-l ajute pe om să se elibereze de sclavia naturală şi parţial de cea socială, ajungând până la formarea ONU şi proclamarea Hartiei drepturilor omului. Omul a devenit un titan al gândirii şi făptuirii, dar nu putem să nu  observăm şi să nu ne întrebăm: de ce aşa se întămplă că omenirea permanent tinde să-şi înbunătăţească condiţiile materiale de trai, dar nu şi universul spiritual, că neschimbate rămân lupta pentru putere şi dominaţie provocănd sărăcia, suferinţele şi războaele?
Cercetările separate,  aspectuale ale Universului, vieţii şi a omului efectuate de către ştiinţe, religii şi arte în mod obiectiv au condus la formarea celor două concepţii: creaţionistă şi evoluţionistă, materialistă şi idealistă, ştiinţifică şi religioasă, care la prima vedere par a fi diametral opuse. În realitate ele sânt doi poli ai cunoaşterii: revelativă şi raţională.  Cercetarea aspectuală şi hipercpecializarea a condus la pierderea din vedere  a unităţii Lumii, a  unităţii   materiei şi a spiritului. Din acest motiv pregătim  specialişti conform necesităţilor societăţii, dar nu pregătim oameni de omenie. Formarea omului, a capacităţilor, facultăţilor, calităţilor, convingerilor, ideologiilor şi conştiinţei lui este lăsată pe seama familiei, statului şi a bisericii. Fiecare din aceste instituţii sociale are propriile sale interese, scopuri, posibilităţi şi metode. Aceste trei instituţii sociale, cu scopuri şi posibilităţi diferite, îşi aduc aportul şi amprenta sa în procesul formării omului, a persoanelor şi personalităţilor. Pe de o parte, şi statul, şi biserica, şi familia au acelaşi scop comun: fericirea omului, dar anume acest scop nu-l  pot obţine pentru toţi oamenii. Indiferent, a fost omul creat de către Dumnezeu, după cum afirmă religiile, sau este o creatură a Universului, după cum afirmă ştiinţele materialiste, el există şi nu are alternativă pe planeta Pământ. Omul a construit temple, sinagogi , mănăstiri, biserici, moschee, adică lăcaşe unde se închină fiecare  comunitate religioasă  Dumnezeului său.  Ştiinţele, Religiile şi Artele îi îndrumeză pe oameni să trăiască cu gânduri bune, cu fapte bune şi cu credinţă în Dumnezeu, dar nu altcineva decăt aceiaşi oameni  produc cele mai monstruoase arme de nimicire a semenilor săi, fără teamă de Dumnezeu, aruncă bombe asupra  satelor şi oraşelor cu oameni paşnici. În numele anumitor idei, concepţii, ambiţii etc., s-a vărsat mult sânge în istoria omenirii, şi în prezent se mai  sacrifică komikadzii(fanatici). Cândva a existat politeismul, în prezent – monoteismul.  Atâta timp cât oamenii vor prelungi să se bazeze pe forţa fizică-militară, să-şi demonstreze unii altora cine şi ce este, cine şi ce poate, pace în lume nu va fi. Căci fiecare este cineva şi poate ceva.  A venit timpul  să ne învăţăm a trece de la dialogul culturilor la cultura dialogurilor,  de la lupta pentru dominaţie la dominaţia toleranţei şi înţelepciunii. Nu trebue să-i înveţe unii pe alţii cum să trăiască, cum să gândească, dar trebuie să învăţăm unii de la alţii cum să trăim, cum să gândim şi să ne ajutăm reciproc ca să convieţuim împreună fără ambiţii, fără orgolii, fără ură şi războaie. Acesta este scopul principal al Homologiei – studiul complex al omului. Căci „În tragedia vieţii cumplitele dezastre, /Nu sînt pricinuite mereu de-un ticălos./ Urzeala e ţesută din  patimile noastre, / Pierim prin tot ce este în noi mai găunos”/.(Gh.Meredith).
Ce este omul? Cine  este  omul?  Cum este  omul? De ce sântem  aşa cum sântem: buni şi răi, făuritori şi distrugători, frumoşi şi mizerabili? Ce factori au contribuit şi contribuie la formarea şi devenirea  noastră  oameni sau antioameni? Care este originea adevărată a Universului, a vieţii şi a  speciei umane? Conform căror  legi obiective universale a apărut Universul, viaţa şi omul? Cum s-a dezvoltat şi a devenit  aşa cum este ea, omenirea? Încotro merge această faimoasă omenire: spre dăinuire sau autodistrugere? Din ce cauză tot ce e mai nobil, mai frumos, mai dezinteresat, faptele ce înaripează sufletul omului, sunt oprimate, înăbușite  de egoism, lăcomie și goana după plăceri efemere? E posibil oare  ca oamenii să poată atinge cândva  acel nivel de  inteligență, încât egoismul, lăcomia și goana după plăcerile efemere să poată fi neutralizate de noblețe, dorința dezinteresată și de ceea ce înalță sufletul omenesc? E posibil oare așa ceva? Doar științele, filozofia, religia, arta și  pedagogia, literatura artistică tind în permanență să le cultive oamenilor anume capacitatea de a fi buni la suflet, săritori la nevoie, de a se iubi unul pe altul.  Dar oamenii nu devin mai buni, mai dezinteresați, mai omenoși, ci invers – tot mai crunți, mai monstruoși, mai fără de inimă. Realizările uimitoare ale științei și tehnicii, culturii și artei sunt utilizate nu atât spre binele și bunăstarea tuturor oamenilor, ci, în primul rând, pentru înarmare și producerea înspăimântătoarelor mijloace de nimicire a omului și mediului său de existență. Încotro se îndreaptă această enigmatică omenire: spre cucerirea Universului ori spre auto nimicire? Sau poate Omenirea se află la etapa maturizării speciei umane?
Cea mai tulburătoare lucrare care a produs o divizare selectă în procesul cunoaşterii omului a fost şi rămâne opera lui Charles Darwin. În lucrarea sa ,,Descendenţa omului şi selecţia sexuală” el fundamentează ideea că omul descinde din maimuţele qvadriumane, presupusă de Lamarc. Marea zâzanie şi controversele apărute în urma editării acestei lucrări pe parcursul anilor nu s-a potolit până în zilele noastre. Întrebarea: Ce este omul: creatură divină sau copilul Universului? rămâne deschisă până în prezent şi va frământa minţile cugetătorilor şi în viitor. Ori, este ştiut că o odată cu evoluţia ascendentă a cunoaşterii ştiinţifice de către om a Lumii şi pe sine, s-au conturat definitiv două concepte referitoare la originile Universului, vieţii şi a omului – creaţionistă şi evoluţionistă. La prima vedere aceste concepte par a fi diametral opuse. În realitate ele sunt într-o unitate indispensabilă. Căci nu poate exista evoluţie în afara creaţiei, precum orice evoluţie inevitabil duce spre actul creaţiei. Rămâne doar să stabilim în ce constă unitatea dintre creaţie şi evoluţie. „Descifrarea originii şi evoluţiei omului este cea mai dificilă şi complexă problemă, deaceea trebuie să apelăm la datele oferite de o multitudine de discipline biologice şi nebiologice”(4), constată autorii lucrării „Origine şi evoluţie” Gh. şi M. Mustaţă,( Iaşi, România). Dumnealor enumeră un larg spectru de discipline din domeniul Biologiei strâns legate de Antropologie. Este clar că fără cunoştinţele şi datele acumulate de zoologie, anatomie, fiziologie, embriologie, histologie, genetică, geologie, paleontologie, biogeografie, ecologie, biologie moleculară, farmacologie, biochimie, biofizică, psihologie, sociologie, etnografie, culturologie, filosofie, politologie, cibernetică, etc.etc., nu vom putea pătrunde în continuare în tainele microuniversului, adică a omului.
După cum vedem însăşi biologii constată că omul, acest microunivers, nu poate fi studiat numai în limitele biologicului, că antropologia, în mod inevitabil a început să se ramifice. Astfel au apărut antropologia culturală, antropologia filosofică, antropologia şi matematica, antropologia şi chimia, antropologia şi demografia, antropologia şi medicina, antropologia şi arheologia, antropologia şi etnogeneza, antropologia şi industria, antropologia şi ecologia, antropologia şi psihologia etc. A fost firesc să se ajungă la necesitatea unei cercetări integratoare interdisciplinare care necesită anumite principii. Aceşti autori au formulat 4 principii:
– unităţii dintre om şi mediul de viaţă specific;
– unităţii dintre biologic şi social;- unităţii dintre normă şi patologic;
– unităţii dintre prezentul şi trecutul populațiilor.

4. Gh. Mustață, M. Mustață, Origine și evoluție, ed. Univ. Al. Ioan Cuza, 2000, Iași, România, p.10

Noi am formulat conceptul și șapte principii, am întocmit schema Ciclului existenței vieții și le-am expus în felul următor:
Homologia – studiul complex al omului – este un domeniu aparte, sinestătător care se va baza pe exactitatea fizicii, abstracţia matematicii, fluiditatea biochimiei, umanismul medicinii, spiritualitatea teosofiei, înţelepciunea filosofiei, profunzimea literaturii artistice şi a artelor, frumuseţea Universului şi a Naturii, măreţia umanităţii.
Numai în baza cunoștințelor acumulate de științe, credință și arte se va realiza un studiu complex al omului.
Iată principiile, formulate de noi, de efectuare a unui studiu complex al omului.
-unitatea dintre om și univers,
– unitatea dintre corp şi suflet,
– unitatea dintre normă şi patologic,
– unitatea dintre bărbat şi femeie;( dintre sexe),
– unitatea dinte individ şi societate,
– unitatea dintre trecutul, prezentul şi viitorul umanităţii,
– unitatea dintre om şi Forţa Supremă ( Dumnezeu).

Iată și Schema ciclului existenței omului (vieții)

Există o supremă lege,
Din veci a clipei de apoi:
Din toate pulbere se-alege,
Pulbere din stele, pulbere din noi.
(nu cunosc autorul)

Ar fi o mare eroare să mai acceptăm în continuare părerea că religiile sunt pur şi simplu ,,dogme’’, ,,opium”, ,,ţuică”, după cum erau tratate de fondatorii marxism-leninismului. Religiozitatea, după cum a constatat marele M. Eliade, a apărut odată cu apariţia capacităţii omului de a munci, a gândi, a memoriza, a inventa, a vorbi, a făuri şi a distruge, adică cu apariţia societăţii umane, a omului social. Se consideră că o dată cu pronunţarea primelor cuvinte începe să se formeze comunitatea umană şi omul social. Aceste capacităţi fundamentale l-au transformat pe pruncul uman în homo faber şi homo sapiens. Omul are o dublă natură, fiind constituit din genom și menom, deci cu duble instincte: naturale (biologice) formate de genom, și socio- spirituale, formate de menom. Cele biologice sunt: instinctul alimentației, apărării și de atac, odihnei, reproducerii, grijii față de urmași. Cele socio-spiritule sunt: instinctul muncii (făuririi și distrugerii), gândirii-cugetării, comunicării-sociabilității, judecății (deosebirii binelui și a răului, frumosului și a urâtului, dreptății – nedreptăți), proprietății (al meu, al tău, al nostru), cunoașterii ( alimentației spirituale), memoriei ( morții și al nemuririi, pomenirii răposaților), supraviețuirii, culturii, a dragostei și urii.
Vom încerca să demonstrăm o variantă de analiză comparativă interdisciplinară în baza unui pasaj din Biologie, referitor la celulă. După ce a fost descoperită şi descrisă structura morfologică a celulei, cu toate componentele ei, făcând o analiză comparativă cu structura morfologică a unui stat contemporan, primim o unitate uluitoare de asemănare între aceste entităţi.
Iată structura celulei:

După cum ştim şi vedem fiecare celulă este în sine o lume constituită din sute de mii de miliarde de minuscule ansambluri de atomi numite molecule. Cei 46 de cromozomi ar măsura mai bine de 1,80 metri, necătând că nucleul în care se află aceşti cromozomi are un diametru mai mic de o sutime de milimetru. Fiecare dintre cele 100 000 de miliarde de celule ale organismului nostru funcţionează ca un oraş fortificat. Centrale electrice produc energia de care are nevoie celula. Uzinele fabrică proteine indispensabile chimiei organismului. Sisteme complexe de transport asigură schimburile chimice atât în interiorul, cât şi în exteriorul celulei. Santinelele postate pe fortificaţii controlează importurile şi exporturile şi supraveghează lumea exterioară, fiind atente la cel mai mic semn de pericol. Armate biologice disciplinate stau gata să respingă orice eventual invadator. Menţinerea ordinii este asigurată de către un guvern central genetic.
Imaginaţi-vă acuma acest sistem, această structură biologică, şi comparaţi-o cu structura unui stat contemporan. Are multe asemănări, nu-i aşa ? Este ceva fantastic, dar real ! Ne întrebăm: din întâmplare sau e programat?! Dar dacă se va analiza şi încorpora pe imagini şi structura nu numai anatomo-biologică a omului, dar în integritatea sa, ce vom primi oare? Nu cumva Structura Universului?
Un alt exemplu ne demonstrează „efortul materiei vii de a se organiza, de a forma unităţi hipercomplexe prin megasinteze.” (P. Tteilhard de Ghardin). Acelaşi lucru îl observăm şi în societăţile umane. Cândva umanitatea exista pe pământ fără frontiere, armate, vameşi şi grăniceri. Treptat s-au format triburile, uniunile tribale, oraşele-cetăţi, statele etnice, imperiile polietnice etc. O sumedenie de factori biologici, geografici, economici, religioşi, ştiinţifici, lingvistici, sociali şi culturali au contribuit la dezvoltarea ascensivă a umanităţii până s-a ajuns la realitatea contemporană a omenirii dispersată şi pestriţă, înghesuită fiecare ţară-stat în limitele frontierelor teritoriale moştenite sau acaparate prin războaie. SUA, ex-URSS, Uniunea Europeană ne demonstrează evident, că nici un stat, fie mare sau mic, superdezvoltat sau în curs de dezvoltare nu poate exista în izolare de Lume, că mereu creşte tendinţa de asociere şi lichidare a frontierelor cât şi a barierelor de tot soiul, adică are loc unul şi acelaşi proces ca şi-n organismele vii. Asocierea, formarea de unităţi hiper-complexe prin mega-sinteză, pare a fi un mecanism universal, propriu materiei anorganice, organice, cât şi comunităţilor umane. Nu este exclus, când se va cunoaşte natura spiritului să găsim această proprietate şi la spirit. Iată de ce cu atâta insistenţă promovăm necesitatea efectuării unui studiu complex al omului, al acestui microunivers. Nu-l vom înțelege pe om dacă nu-l vom cunoaște în aceste două dimensiuni indispensabile ale evoluției și devenirii sale ca ființă net superioară pe planeta Pământ. Teilhard di Gadine descoperă în filogeneză o nouă formă de transmitere a caracterelor ereditare – cea de transmitere a comorilor spirituale acumulate din generație în generație. Richard Dawkins în ,,Gena egoistă,, vorbește despre meme drept noi replicatori în antropogeneză. Precum genele se transmit în fondul genetic din generație în generație, la fel și memele se transmit în fondul cultural de la un creier la altul.
Marile adevăruri eterne, marile principii ale vieţii preced toate religiile şi toate concepţiile. Legile eterne sînt aceleaşi pretutindeni şi întotdeauna.
Cu cît vom cunoaşte mai bine legile eterne şi modul de aplicare a lor, cu atîta vom dobîndi o mai mare siguranţă în comportamentul nostru de zi cu zi cu lumea înconjurătoare şi felul în care judecăm diferitele aspecte şi probleme ale vieţii.
Trăim într-o epocă tristă. Parafrazându-l pe Arghezi, putem spune că trăim într-o lume de îmbogățiți, de samsari, de mercenari, de escroci, în timp ce mulți oameni umblă tot dezbrăcați, flămânzi, în vreme ce se alege iarăși, nebăgând de seamă, o nouă elită a banului celui criminal. Asaltul puroiului e general!
Opreşte-te, omule, priveşte-te pe tine însuţi, Vezu-ți faţă adevărată, valoarea, puterea şi slăbiciunea ta, şi întreabă-te: cine eşti, cum eşti, de ce eşti aşa cum eşti, de unde vii şi încotro mergi, care este destinul şi menirea ta în Lume?!

(Visited 1 times, 1 visits today)

About The Author