O pisică din stradă, fără de adăpost. de la urnele de gunoi a fătat mai mulți motănași mici, iar copii mei mereu îi hrăneau, toată strada și urnele sunt ale lor, iar unul din ei într-o zi a ajuns la noi la terasă, l-am lăsat să se joace copii și seară înainte de culcare l-am scos pe scările blocului să plece. Vlăduț, copilul mai mare. a plîns. dar am zis că pisicuța pleacă la mama lui și mîine ziuă va veni din nou, dar, minune, dimineața, cînd să ieșim la grădiniță, pisica stătea tot la ușă noastră, i-am lăsat mîncare pe scările blocului, și am plecat. Seara cînd veneam, ea tot pe scări stătea de parcă nu dorea să plece, atunci o vecină de la etajul 1 împreună cu copii m-au convins să le las pisica în casă, dar condiția a fost să aibă grijă să o hrănească și să o învețe la nisip să facă. Crezînd că n-o să se descurce, dar în cîteva zile pisica făcea doar la nisipieră. Asta a fost acordul meu de a accepta o pisică în casă, dar timp de 2-3 luni pisica deja a devenit membrul nostru de familie, copii au îndrăgit-o, eu cu soția o iubeam ca pe fetița noastră, eram toți atașați de ea.
Continuă lectura „Ne-au furat pisica adoptată de copii” →