Se pare că dosarul penal Ion Taboră a fost fabricat

 

La 29.01.2010 de Procuratura mun. Chișinău a fost pornită urmărirea penală împotriva mea pe semnele infracţiunii, prevăzute de art.190 alin.(5) CPRM în care mi-a fost imputat faptul, că exercitând funcţia de contabil-şef al SRL „Pecos Auto”, în perioada anilor 2008-2009, avînd dreptul de semnătură în documentele de plată ale societăţii la bancă, urmând scopul dobândirii ilicite a mijloacelor băneşti ale societăţii indicate, acţionând prin înşelăciune şi abuz de încredere acordată, aș fi întocmit dispoziţii de plată bancare, în care am contrafăcut personal semnăturile din numele directorului-adjunct al societăţii Petru Bolea, prin scrierea în rubrica „semnătura clientului” a cuvântului „Bolea” şi executînd semnătura autentică în aceeaşi rubrică. Deţinând documentele false specificate, în perioada indicată, m-aș fi prezentat la filiala nr.7 a BC „Mobias Banca” SA, situată pe bd. Renaşterii, 7 mun.Chişinău ca reprezentant al societăţii şi am dispus colaboratorilor băncii transferarea de pe contul bancar la contul de card personal a mijloacelor băneşti în sumă de 347095 de lei, pe care i-am însuşit şi i-am utilizat în scopuri personale.
Mi s-a m-ai imputat încă două episoade analogice, incriminându-mi sustragerea mijloacelor băneşti în sumă totală de 586268 de lei. Acţiunile mele au fost încadrate în temeiul art.190 alin.(5) CP RM, calificate ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înşelăciune şi abuz de încredere, folosită cu folosirea situaţiei de serviciu, în proporţii deosebit de mari.
Mai sînt învinuit, că exercitând funcţia de contabil-şef, în perioada anilor 2008-2009, am întocmit dispoziţii de plată bancare false, în care am contrafăcut semnăturile responsabilului şi am însuşit mijloace băneşti de la SRL „Pecos Auto”.
Acţiunile au fost încadrate în temeiul art.361 alin.(2) lit.d) CP RM, calificate ca confecţionare, deţinere şi folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi şi eliberează de obligaţii, soldate cu daune în proporţii mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.
La 05.03.2010 ambele cauze au fost conexate într-o singură cauză penală.
La 16.03.2010 a fost înaintată acuzarea, incriminându-mi infracţiunile enunţate.
Prin Sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16.08.2011 pronunțată de judecătorul Igor Vornicescu, eu am fost recunoscut culpabil de comiterea infracţiunilor, prevăzute de art.190 alin.(5) şi art.361 alin.(2) lit.d) CP RM, stabilindu-mi următoare pedeapsa:
a. în baza art.190 alin.(5) CP RM – 9 ani de închisoare cu privarea dreptului de a ocupa funcţii legate de activitate contabilă pe un termen de 5 ani;
b. în baza art.361 alin.(2) lit. d) CP RM – 2 ani de închisoare.
c. în temeiul art.84 CP RM, prin concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepsei aplicate, a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de 10 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii legate de activitatea contabilă pe un termen de 5 ani de zile, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
A fost admisă în principiu acţiunea civilă în mărime de 586268 lei, urmând să fie soluţionată în ordine civilă.
Sentinţa Instanţei de fond a fost atacată cu Apel în termenii prevăzuţi de Lege.
Prin Decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chișinău din 28.11.2012, s-a admis partial Apelurile declarate de mine și apărare în partea stabilirei pedepsei și în partea soluționării acțiunii civile, pronunţând o nouă Hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, conform căreia, eu am a fost recunoscut culpabil de comiterea infracţiunilor, prevăzute de art.190 alin.(5) şi art.361 alin.(2) lit.d) CP RM, stabilindu-mi următoare pedeapsa:
a. în baza art.190 alin.(5) CP RM – 8 ani de închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii legate de activitatea contabilă pe un termen de 5 ani de zile;
b. în baza art.361 alin.(2) lit.d) CP RM – 1 an de închisoare.
c. în temeiul art.84 CP RM, prin concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepsei aplicate, a fost stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani şi 6 luni cu privarea dedreptul de a ocupa funcţii legate de activitatea contabilă pe un termen de 5 ani de zile, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Concomitent, a fost admisă acţiunea civilă cu încasarea din contul meu în beneficiul SRL „Pecos Auto” a prejudiciului material în sumă de 562456,46 lei.
Decizia Instanţei de Apel a fost atacată cu Recurs ordinar de mine și avocaţii Ion Istrati şi Vitalie Postolache. Prin Decizia Colegiului Penal Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie al RM din 11.06.2013, Recursurile ordinare au fost respinse ca inadmisibile cu menţinerea hotărârilor atacate.
Pronunţarea integrală (motivată) a Deciziei Instanţei de Recurs ordinar a avut loc la 09.07.2013.
Decizia Colegiu Penal Lărgit al Curții Supreme de Justiție a RM din 11.06.2013 a fost atacată cu Recurs în anulare.
Prin Decizia Colegiu Penal al Curții Supreme de Justiție a RM din 13.02.2014, Recursul în anulare a fost respins ca inadbisibil, ca fiind neîntemiat.
Pronunțarea întegrală a Decizii Instanței de Recurs în anulare a avut loc la 12.03.2014.
Prin prezenta, Vă înaitez cererea în ordinea art. 7, art. 458-463 CPPRM, art. 4 p. 2) Protocolul nr. 7 CEDOpenru rejudecarea cauzei penale cu nr. 2010028012.
Mai jos invoc doar cîteva cazuri de încălcare gravă a legislației RM și CEDO din partea OUP procuraturii și instantele de judecata care slujesc ca temeiuri de bază legale de pornire a procedurii de revizuire a cauzei penale şi anume:

1) Conform materialelor cauzei, procurorul în Procuratura mun.Chișinau, Ion Gîrneţ a emis la 19.03.2010, Ordonanţa despre admiterea parţială a Demersului înaintat de către mine, privind ridicarea și examinarea documentelor contabile referitor Ordinelor bancare de încasare a numerarului și Listelor de plată a salariului.
În contextul celor expuse, menționez faptul că în răspunsul nr.14-r/13-9114 din 19.11.2013 primit de la Procuratura mun.Chișinău se reflectă ridicarea și anexarea ca corpuri delicte la cauza penală a documentelor contabile prin Ordonanța din 20.04.2010. Din motive neclare, copiile acestor documente contabile nu au fost cusute la volumele cauzei penale și neexaminate atît de Organul de urmărire penală cît și în ședințele de judecată, unde mi s-a limitat accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Documentele solicitate servesc drept probe de existenţa contractelor de împrumut și relaţiilor civile în soluţionarea litigiilor.
În același timp, aceste documente nu au fost prezentate la efectuarea expertizei economico-financiare efectuată de Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiției a RM.
Din aceste considerente, respectiv, nici Sentințele de condamnare nu sînt legale și întemeiate fără examinarea corpurilor delicte în ordinea stabilită de Lege și nici puse ca probe la baza Sentințelor de condamnare.
Trimiterea Procurorilor și Instanțelor de judecată la atare circumstanțe sînt neîntemeiate, superficiale și nelegale. Respectiv, pentru Organul de urmărire penală și Procuratura mun.Chișinău nu este convinabil să anexeze la volumele cauzei date copiile documentelor bancar-contabile și listele de plată a salariilor, care demonstrează nevinovația învinuitului-inculpatului.
Absența acestor documente la volumele cauzei penale se confirmă și prin borderourile respective.
Acţiunile ilicite a Organului de urmărire penală și Procuraturii mun.Chișinău s-au întreprins pentru a nu cadea sub prevederile art.1 Protocolului nr.4 din CEDO, care menționează: “persoana nu poate fi privată de libertate pentru datorii”.
Circumstanţele indicate constituie un viciu fundamental care a afectat Hotarîrea precedentă, că eu am fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de Legea penală şi privat ilegal de libertate.
Conform scrisorii nr.26-1-24d/10-5160 din 11.05.2010 semnată de procurorul Gherasimenco Vasile din cadrul Procuraturii mun. Chișinău, se menționează faptul transmiterii corpurilor delicte, plasate în două plicuri, către Instanța competentă să judece cauza.
În contextul scrisorilor înaintate și răspunsurilor primite de la Procuratura mun.Chișinău din 03.04.2014 cu nr.11-78pet/14-3605 și de la Judecătoria Rîșcani mun.Chișinău din 09.06.2014 cu nr. 3937 s-a stabilit că la examinarea prezentei cauze penale, atît la urmărirea penală, cît și la examinarea cauzei în Instanțele de judecată s-au luat în vedere numai circumstanțele și probele care agravează situația învinuitului-înculpatului. Însă nu s-au luat în vedere și nu s-au examinat circumstanțele și probele ce țin de nevinovația învinuitului-înculpatului (plasate în plicul nr.1). Vorba este despre faptul neluării în vedere și neexaminării corpurilor delicte sub formă de documente contabile (primare) și anume Ordinele de încasare a numerarului și listele de plată a salariului (plasate în plicul nr.1), care demonstrează faptul că mijloace bănești nu au fost sustrase de mine de la SRL„Pecos Auto”, ci eu din banii proprii i-am acordat întreprinderii date împrumuturi pentru necesități economico-financiare în sumă de 387990 lei și suma în mărime 37827,22 lei a fost folosită petnru achitarea salariilor.
Menționez, că în toate Hotărîrile judecătorești pe cazul dat se face trimitere la volumul și foia din dosar, însă în realitate nu se examinează corpurile delicte, anexate la materialele cauzei și plasate în plicurile sigilate de Organul de urmarire penală.
Conform materialelor cauzei, în procesele-verbale a ședințelor de judecată la prima Instanță și Curtea de Apel Chișinău se menționează că Instanța trece la verificarea probelor și materialelor din dosarul respectiv, însă în realitate acest lucru nu s-a îndeplinit. Circumstanțele date le pot confirma participanții la proces și se dovedește prin faptul că, plicurile sigilate de Organul de urmarire penală, Instanțele de judecată nu le-au deschis pînă în prezent.
Pentru concretizare explic, că era necesar de examinat fiecare corp delict aparte și de descris ce demonstrează el (de pildă Ordinul de încasare a numerarului sau Lista de plată a salariului), care era necesar de indicat data, luna, anul emiterii și ce reprezintă el în esență ca corp delict.
Respectiv s-a primit o învinuire goală, unilaterală și neîntemiată, care se concretizază cu faptul că nu s-au examinat corpurile delicte din plicul nr.1, care mi s-a înmînat listele de către Judecătoria Rîșcani mun.Cihișinău la 09.06.2014 conform răspunsului nr. 3937.
Întru susținerea celor expuse mai sus, conform răspunsului nr. 766 din 19.08.2014 primit de la procurorul din Procuratura Ciocana mun.Chișinău, Nicolae Dumbrăveanu, se menționează faptul că în baza art.162 alin.(1) CPP RM, avîndu-se învedere că Instanța, ori Organul de urmarire penală hotărește chestiunea cu corpurile delicte.
În acest context, în baza art.100 și art.101 CPP RM, menționez faptul că în cazul dat corpurile delicte din plicul nr.1 figurează ca probe pe dosar.
Organul de umarire penală, Procuratura și Instanele nu le pun la baza Învinuirei și Sentinței, însă era necesar de a le examina, descrie și menționa însemnătatea lor, odată ce au fost ridicate, examinate, recunoscute și anexate la materialele cauzei.
Organul de urmarire penală, Procuratura și Instanțele intenționat nu le-au descris însemnătatea lor pe cauză, deoarece ele dovedeau nevinovația mea și anume că aceste corpuri delicte – Ordinele de incasare a împrumuturilor și Listele de plată a salariului demonstrau că am împrumutat mijloace bănești proprii către SRL ”Pecos Auto” și nu am sustras mijloace bănești din casieria întreprinderii, ci sau folosit la achitarea salariilor angajațiilor.
Prin aceste acțiuni s-au pronunțat Hotărîri judecătorești incomplete, necalificate și superficiale, cu încălcarea gravă a prevederilor art.19 alin.(3), art.100, art.101, art.254, art.314, art.315, art.413, art.414, art.434 și art.457 CPP RM.

2) Un alt temei de încălcare gravă a legislației interne a RM, cît și CEDO invoc faptul, că Rechizitoriul înmînat este totalmente copierea “Raportului privind executarea procedurilor convenite privind operațiunile de casă și în conturile bancare” emis de SRL ”Deltaudit”. Această copiere a fost prin metoda scanării, fapt evident nu numai prin conținutul adecvat, dar și prin evidențierile din textul Raportului ce țin de culoare, subliniere, titluri ș.a.
Conform răspunsului nr. 30/01-05/15 din 12.02.2014 primit de la Consiliul de Supraveghere a Activității de Audit de pe lîngă Ministerul Finanțelor a RM se stipulează încălcările comise de SRL „Deltaudit”și anume: ”raportul emis de această enitate nu corespunde exigențelor față de angajamentele de efectuare a procedurilor convenite privind operațiunele de casă și conturile bancare”. Respectiv acesta este un document denaturat care trebuia adăugător verificat de Organul de urmărire penală și Instanțele de judecată și nu putea fi luat în calcul pe dosar. Confirmarea veridică a faptelor expuse în prezenta cerere o constituie Decizia nr.8 din 24.12.2013 a Consiliul de Supraveghere a Activității de Audit de pe lîngă Ministerul Finanțelor a RM, prin care SRL „Deltaudit”a fost sancționată disciplinar prin avertisment.
Aceasta demonstrează, că la examinarea cauzei penale de Organul de urmarire penală în privința mea a fost violat flagrant art .6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.
La fel au fost încălcate și prevederile alin. (3) al art.19 CPP RM, unde este expres prevăzut că: ”Organul de urmarire penală ARE OBLIGATIA de a întreprinde toate măsurile prevăzute de Lege, pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei”.
Încălcări analogice au fost comise de Organul de urmarire penală și la întocmirea Procesului-verbal de audiere a reprezentantului SRL „Deltaudit” în calitate de martor – Hăbășescu Natalia.

3) Prin Încheierea din 10.02.2010 emisă de Judecătoria Centru mun. Chișinău s-a dispus punerea sub sechestru pe creanța față de SRL “Basconslux” în sumă de 936013,00 lei, care a fost depusă de mine și soția mea pentru procurarea apartamentului nr. 301 din bd. Mircea cel Bătrîn, 39, mun. Chișinău, fapt stipulat în confirmarea nr.301 din 06.09.2010 emisă de SRL“Basconslux”.
Ca viciu fundamental prevăzut de art.6 și art. 8 CEDO invoc:
a. Instanța a pus sechestru pe o creanță care nu-mi aparține. De facto, creanța data a fost depusă pentru procurarea apartamentului cu nr. 301 și nu cu nr. 279 (pe care s-a pus sechestru).
b. Instanța nu a luat în considerație prevederile art. 20 Codul Familiei RM și nu a dispus limitarea sechestrului aplicat asupra creanței pentru bunul imobil de cotă parte în devălmășie acumulată în comun cu soția – Taboră Ludmila.
Prin aceste acțiuni au fost încălcate prevederile art.204-205 CPP RM.
c. Incheierea a fost emis contrar prevederilor art.206 alin(2) CPP RM

4) Conform Sentinței judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16.08.2011 a fost schimbată măsura de reprimare, angajamentul de nepărăsire a localității la stare de arest imediat din sala de judecată, fără a indica termenul arestului în detrimentul art. 25 Constituția RM şi art. 186 CPPRM.
În Sentința judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16.08.2011 nu este menționat, nu este prescris locul plasării inculpatului în IP-13 Chişinău, unde se mai adaugă lipsa Încheierii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, cît şi lipsa mandstului de arestare pe perioada de timp aflat la IP-13 Chişinău.
La fel, adăugător am fost plasat la IP-13 Chişinău în perioada de timp din 18.04.2013 pînă la 08.08.201. Însă, reieşind din conținutul Încheierilor Colegiului penal al CSJ din 17.04.2013 şi din 15.05.2013 nu este indicat faptul de a fi etapat şi plasat la IP-13 Chişinău pentru examinarea Recursurilor declarate, ci este clar stipulat faptul asigurării prezenței mele în şedința de judecată care se pune pe seama DIP de pe lîngă MJRM.
La 24.02.2016 prin Hotărîrea Curții Constituționale a RM nr.3, a fost admisă sesizarea judecătorului Viorica Puică, privind ridicarea excepției de neconstituționalitate în sensul art.25 alin.(4) Constituția RM, referitor la unele prevederi ale art.186 CPPRM, prin care s-a declarat neconstituționale alin.(3); (8) şi (9) din articolul dat şi care contravin prevederilor art.25 alin.(4) Constituția RM.
Mai mult ca atît, aflarea persoanei în detenție, conform Hotărîrii Curții Constituționale nr.3 din 23.02.2016 se poate efectua numai în baza unui mandat de arest nu mai mult de 30 zile.
Eu m-am aflat în IP-13 Chişinău de la 26.08.11 pînă la 27.01.2013, de la 18.04.2013 pînă la 08.08.2013 şi de la 07.11.2013 pînă la 14.11.2013 fără emiterea Încheierii privind înlocuirea măsurii preventive, conform prevederilor art.329 CPPRM şi fără emiterea mandatului de arest, conform prevederilor art.185 CPPRM.
Conform răspunsului nr 2/T-660 din 27.03.2017 primit de la MJRM, se menționează faptul că: „în conformitate cu art.176 alin. (1) CPPRM, arestul preventiv poate fi aplicat de către instanță pentru asigurarea executării sentinței, expres în partea dispozitivă a hotărîrii de condamnare, fără a fi necesar emiterea unui mandat de arest în acest sens”.

5) Dreptul la un proces echitabil și de a fi judecată cauza de un judecător, care să primească dosarul prin procedura de repartizare aleatorie a fost încălcat în cadrul judecării cauzei la Judecătoria Rîșcani mun.Chișinău, care prin Rezoluția președintelui Instanței din 13.05.2010 se repartizează unui judecător acest dosar, fără a fi indicat în Rezoluție numele acestuia, cauza ajungînd în procedură judecătorului – Igor Vornicescu.
Prin aceste acțiuni nu s-a respectat prevederile art. 6 din Legea nr. 514 ”privind organizarea judecătorească” din 06.07.1995, cît și prevederile art. 344 CPP RM.
Aceasta constituie, judecarea cauzei de o Instanță formată și compusă ilegal, necompetentă și a dus la încălcarea prevederilor art. 5-7 CEDO care constituie un viciu fundamental în procedura precedentă.
6) Ca viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, invoc faptul că la 16.08.,2011 de către judecătorul Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău Igor Vornicescu, pronunțînd sentința de condamnare a mea, a modificat măsura preventivă de reprimare, angajamentul în scris de neparăsire a localității, la stare de arest imediat din sala de judecată fara nici un temei legal și fără a pronunța încheierea respectivă, care contrar prevederilor art.408 CPP RM a puso în executare imediată pe seama CPs Rîșcani mun. Chișinău, necătind la faptul ca eu am depus apel în termenul stabilit de lege și sentința în cauză nu intrat în vigoare, nu era executorie.
Conform procesului-verbal de reținere din 25.08.2011 am fost reținut și pînă la pronunțarea Deciziei Colegiului penal lărgit al CSJ din 11,06,2013 (sentință difinitivă) am fost illegal privat de libertate.
Mai ca atît, Colegiul penal al Curții de apel Chișinău neîntemeiat mi-a respins cererea de schimbare a măsurii preventive de reprimare prin Încheierea irevocabilă din 15.03.2012, iar alte cereri înaintate nici nu le-a pus în discuție, fapt confirmat prin procesele-verbale a sedințelor judiciare și cererilor depuse în cancelarea Curții de apel Chișinău.
Potrivit prevederilor art.65 al.(2) CPP RM -,, invinuitul în privința căruia cauza a fost transmisă în judecată se numește inculpat,, și al.3) p.1),,persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința este parțial s-au integral, de condamnare,,
Iar potrivit prevederilor art.86, al 5) CPP RM- ,,fiecare prelungire a duratei arestării preventive nu poate depăși 30 zile în faza urmăririi penale și 90 zile în faza judecării cauzei, al.6 –,,în cazul dacă este necesar de a prelungi durata arestării preventive a învinuitului, inculpatului, procurorul, numai tîrziu de 5 zile pînă la expirarea termenului de arestare înaintează în instanței care judecă cauza un demers privind prelungirea acestui termen,, și al.11) – ,,prevederile stabilite la al.5), 6)… se aplică, în mod corespunzător la examinarea cauzei în apel’’.
Aceste prevederi de lege au fost încălcate și de Colegiul penal lărgit al CSJ la examinarea Recursurilor ordinare. Cu toate că, subiectul în cauză au fost invocat în Recursurile ordinare și Recursul în anulare.
Prin aceste acțiuni ilegale au fost încalcate prevederile art.7CPP RM; art.65CPP RM art.186CPP RM; art.408CPP RM; art.434CPP RM; art.457CPP RM; art.5-7,art.13 CEDO; art.25 Constitutia RM;art.9 pactul international cu privire la drepturile civile si politice(ratificat prin Hotarirea Parlamentului RM nr.217 din 28.07.1990).
La examinarea cererii date rog sa aplicati prevederile Hotaririlor Curtii Constitutionale a RM nr.26 din 23.11.2010 si nr.3 din 23.02.2016.

7) Ca viciu fundamental prevăzut de art. 31 CPP RM și art. 6 CEDO invoc:
Prin Încheierea Preşedintelui Curţii de Apel Chişinău din 01.02.2012 se constată schimbarea componenţei completului de judecată format din judecătorii Liliana Catan, Vasile Grib (raportor) și Mihail Buruian, care au început examinarea în fond a cauzei.
Motivele si temeiurile schimbării componenţei completului î-l constituie, participarea judecătorilor Liliana Catan si Mihail Buruian în completul de judecată nr. 3. Potrivit practicii CEDO, schimbarea completului de judecată din motivele ce nu pot fi stabilite şi care nu au fost prevăzute de careva garanţii procesuale, se consideră o incălcare gravă a prevederilor art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.
În acest context, este necesar de menționat, că dispoziția alin. (1) al art. 31 CPP RM stipulează că: ”completul de judecată format în condițiile art. 30 al CPP RM trebuie să rămînă în tot cursul judecării cauzei, cu excepțiea prevăzută la alin. (3)”. Iar, alin. (3) al art. 31 CPP RM stipulează: ”în cazul în care cauza se judecă în fond de un complet format din trei judecători și unul din aceștea nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legei, acest judecător este înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare”. Astfel, Legea enunțată stabilește expres motivele desemnării unui alt complet de judecată.
CEDO consideră, că dreptul de a fi judecat de către o Instanță, a cărei alcătuire se află în conformitate cu Legea, este un drept de o importanță esențială, a cărui exercitare nu depinde numai de părți.
Schimbarea sus–numiţilor judecători, ca participanţi din completul de judecată nr. 3, nu este temei legal de a fi schimbat completul de judecată pe cauza dată, care au început examinarea în fond a cauzei.
Prin urmare rezumăm, că, cauza a fost judecată de o Instanță constituită illegal, în detrimentul Legii mentionate, fapt ce duce la nulitatea procesului penal în genere.

8) Conform materialelor cauzei, eu am eliberat doua recipise, prin care mi-am asumat obligaţiunea să restitui sume băneşti pînă la 30.12.2009 lui SRL”PecosAuto” și pînă la 31.03.2010 lui Bolea Constantin. Anterior Organul de urmarire penală și Instanţele de judecată au folosit aceste recipise ca probe în dovada vinovăţiei mele în sustragerea sumelor băneşti prin escrocherie.
Aceste recipise constituie obligaţiuni, tranzacţii, acorduri care stipulează un raport juridic civil de soluţionare a litigiului.
Respectiv, Instanța înnainte de a le admite ca probe, aceste recipise-tranzacţii, trebuia să le declare nule. Odată ce recipisele sunt valabile pînă în prezent, partea vătamată este în drept sa-şi recupere datoria prin Instanţa de judecată civilă, dar nu folosite ca probe pe caz penal.
Cauza demonstrează intenţia mea de a nu însuşi sume băneşti străine, ceea ce era necesar ca Instanţele de judecată în baza acestor concluzii sa-şi motiveze Sentinţele şi Deciziile. În speţă, în temeiul art.94 CPP RM, datele neadmise ca probe în procesul penal. Atunci, cînd Instanţa de judecată nu-şi motivează Hotărîrea, cum s-a stipulat mai sus, cade sub prevederile art. 6 CEDO, dreptul la judecarea cauzei într-un proces judiciar echitabil şi cade la direct ca viciu fundamental în procedura precedentă, care a afectat-o în întregime.
Din cele expuse, acţiunile descrise cad la direct în ordinea de soluţionare a litigiilor prevazute de legislaţia civila în vigoare, adica cea de înaintare a Cererii de chemare în judecată pentru restituirea datoriilor, cale nefolosită neîntemeiat de partea vătămată. Aceste momente sunt indicate în art. 1 al protocolului nr. 4 CEDO – interzicerea privării de libertate pentru datorii, ce constituie un viciu fundamental în procedurile precedente care au afectat Hotărîrile în cauza.
Conform prevederilor art. 867 CC RM, ”prin contractul de împrumut, o parte ”împrumutator” se obligă să dea în proprietate celeilalte părți ”împrumutatul” bani sau alte funjibile, iar acesta se obligă să restituie banii în aceiași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date”.

9) În contextul încălcărilor de Lege enumerate în cerere, menționez următoarele:
a) La 28.02.2012 Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM a înaintat către Curtea de Apel Chișinău un Demers prin care a solicitat de a fi prezentate materiale suplimentare necesare, pentru efectuarea expertizei inclusiv: documentele contabile (primare), Actele de inventariere și Procesele-verbale privind rezultatele inventarierii în casieria SRL „Pecos Auto”.
Conform Actului de predare-preluare a documentelor contabile nr. 01 din 15.03.2012 se vede clar că de către SRL”Pecos Auto”, Actele de inventariere și Procesele-verbale privind rezultatele inventarierii n-au fost prezentate și pînă în prezent lipsesc la materialele cauzei penale.
Țin să menționez faptul că în Demersul înaintat de Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM din 28.02.2012 este clar stipulat faptul că în cazul neprezentării materialelor solicitate pînă la 15.03.2012 v-a aduce la remitirea dosarului fără executare.
La întrebarea pusă expertului în ședința de judecată din 26.09.2012, dacă i sa prezentat Actele de inventariere și Procesele-verbale privind rezultatele inventarierii,expertul nu a dat un răspus concret, fapt confirmat prin declarațiile date.
Expertul nu a luat în considerație prevederile art. 13 alin. (2) lit.e), art. 18 lit. e) și art. 24 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, cît și prevederile p. 37 prevăzute de “Normele pentru efectuarea operațiunelor de casă în economia națională a RM” aprobată prin Hotarîrea Guvernului RM nr. 764 din 25.11.1992, care sînt acte normative de bază ce reglamentează depistarea neajunsurilor în casieria enității.
b) Conform Raportul de expetiză nr. 512 din 23.05.2012 emis de Centrul National de Experize Judiciare de pe lînga Ministerul Justitiei a RM se atestă faptul că de către Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, pentru efectuarea investigațiilor (expertizei), la dispoziția expertului au fost prezentate doar volumele cauzei penale (4 la numar)
Însă din motive neclare Colegiu Penal al Curții de Apel Chișinău nu a prezentat corpurile delicte plasate și sigilate (pina în prezent de Organul de urmarire penală) în două plicuri, care sînt documente contabile (primare).
Respectiv, cauza a fost expertizată de către Ala Curicheru în lipsa corpurilor delicte, care ca probe au o însemnătate esențială pentru examinarea corectă și legală a cauzei în întregime.
c) Curtea de Apel Chişinău a primit răspunsul nr. 368 din 08.10.2012 (DUPĂ efectuarea expertizei de către Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM) de la Direcţia Generală pentru Statistică, mun. Chişinău cu anexarea copiilor rapoartelor financiare (bilanţurilor) pentru perioada 2007-2011, prezentate de SRL „Pecos-Auto”.
Conform răspunsului nr. 15-11-11/638 din 08.12.2015 primit de la Ministerul Finanţelor a RMse menționează că ”bilanțul reprezintă poziţia financiară a enităţii şi include informaţii afertente soldurilor existente la data raportării privind activele, capitalul propriu şi datoriile”.
Conform răspunsului nr. 407 din 19.07.2016 primit de la Serviciul Informațional al Rapoartelor Financiare de pe lingă Biroul Național de Statistică al RM se menționează că ”situații financiare (rapoarte financiare) – o totalitate sistematizată de indicatori reflectată printr-un set de rapoarte care conțin informații ce caracterizează situația patrimonială și financiară, existența și fluxul capitalului propriu și a mijloacelor bănești ale intității (agentului econimic) pe o periodă de gestiune. Completarea și prezentarea situațiilor financiare se reglementează de Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, Standardele naționale de contabilitate (SNC)aprobate prin Ordinele Ministerului Finanțelor, Regulamente și indicații metodice aprobate de către MF RM.
Entitatea este obligată se reflecte situațiile financiare poziția sa patrimonială în mod credibil cu respectarea principiilor de bază ale contabilității și raportării financiare. Unul din principii fiind principiul prudenții, care constă în luarea măsurilor de precauție la adoptarea deciziilor manajeriale, pentru a nu supraevalua activile și veniturile și a nu subevalua datoriile și cheltuiele. Ptrivit acestui principiu, cheltuielele se reflectă în evidența imediat în momentul efectuării lor, iar veniturile – numai în cazurile cînd entitatea este certă în obținerea lor.(lipsurile constatate în urma inventarierii se reflectă în evidența contabilă la momentul depistării lor, iar veniturile din recuperarea daunei vor fi reflectate numai in cazul cînd este hotărîrea instanței judecătorești ori acordul persoanei vinovate de recuperarea daunei)”.
În contextual celor expuse, meționez faptul că conform răspunsului nr. 15-11/294 din 27.05.2016 primit de la Ministerul Finanţelor a RM se menționează că”conform art.7 alin.(2) al Legii Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, entitatea este obligată să țină contabilitatea și să intocmească situațiile financiare în modul prevăzut de lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu art.11 alin(2) lit.a).
Erorile constatate după aprobarea și prezentarea situațiilor financiare se corecteaza în conformitatea cu standardele de contabilitate (art.42 alin.(6)al legii).
Prin urmare, corectarea erorilor comise in perioadele de gestiune precedente se efectuiază in felul urmator:
• ca majorare a creanțelor sau altor active, diminuare a datoriilor, amortizării sau deprecierii activelor concomitent cu majorarea corecțiilor rezultatelor perioadelor precedente.,
• În cazul depistării erorii care condiționează apariția pierderii perioadelor precedente – se inregistrează ca diminuare a corecțiilor rezultatelor perioadelor precedente concomitent cu diminuarea creanțelor sau altor active, majorarea datoriilor, amortizării sau deprecierii activelor.
Corectarea erorilor comise în perioadele de gestiune precedente nu determină modificarea și prezentarea repetată a situațiilor financiare ale anilor precedenți, precum și nu cere corectarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare ale perioadei de gestiune curente.Cazul erorii semnificative, informațiile comparative corectate prin retratarea retroactivă se prezintă în notele la situațiile financiare, daca efectul retratării retroactive este semnificativ.
Corectarea erorilor contabile se perfecvtează documentar conform Legii contabilității ”.
Reeşind din informaţia inclusă în rapoartele financiare (bilanţurile) parvenite de la Direcţia Generală pentru Statictică, mun. Chişinău – NU SUNT STABILITE PREJUDICII.
La fel, Curtea de Apel Chişinău primeşte (DUPĂ efectuarea expertizei de către Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM) următoarele răspunsuri:nr. 01-18/1-3118 din 24.10.2012 şi nr. 01-18/2-663 din 28.02.2013, ambele de la Inspectoratul Fiscal de Statmun .Chişinău şi nr. 26-06/2-09-1796/6643 din 22.10.2012 de la Inspectoratul FiscalPrincipalde Stat pe lîngă MF RM, la care au fost anexate Declaraţiile persoanei Juridice cu privire la impozitul pe venit (VEN08) prezentate de SRL “Pecos-Auto” pentru perioada 2007-2011.
Reeşind din informaţia inclusă în Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (VEN08), parvenite de la la Inspectoratul Fiscal de Statmun. Chişinău– NU SUNT STABILITE PREJUDICII.
Probele parvenite delaInspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finantelor RM, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și Direcția Generală pentru Statistică pe mun. Chișinău au o valoarea majoră pentru efectuarea expertizei econimico-financiare. Însă expertul din motive neclare nu lea solicitat în urma căruia sa efectuat o expertiză incompletă și ilegală.
d) Ca încălcare de Lege este și faptul că prin prisma concluziilor care sînt indicate în Actele de control(anexate la materialele cauzei penale) emise de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a Direcției Generale de Control Fiscal de pe lîngă Ministerul Finantelor RM în urma controalelor (reviziilor) efectuate la SRL „Pecos Auto” nr. 5-645339/584 din 17.10.2010 (PÎNĂ la efectuarea expertizei de către Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM) și nr. 5-565973 din 06.07.2012 (DUPĂ efectuarea expertizei de către Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM) – NU SAU STABILIT PREJUDICII , și cad sub incidența art. 341, alin (1) Codul Muncii a RM (Legea nr. 154-XV din 28.03.2003), care prevede că ”mărimea prejudiciului cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidență contabilă”.
Expertul nu a luat în considerație că în urma emiterii unor atare Acte, dacă n-au fost contestate, enitatea nu are temei (dreptul) să facă careva ajustări în evidența contabilă, fapt confirmat prin răspunsul nr. 26-12/2-12/82/739 din 04.02.2013 emis de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finantelor a RM și răspunsul nr. 15-08/423 din 23.08.2013 emis de Ministerul Finantelor a RM.
e) La 04.01.2013 am primit de la Centrul National de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justitiei a RM răspunsul cu nr. 098, la cererea înaintată de mine cu nr. 477 din 28.12.2012, privind valoarea juridică pentru efectuarea expertizei economico-financiară a Actelor de control emise de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a Direcției Generale de Control Fiscal de pe lîngă Ministerul Finantelor RM nr. 5-645339/584 din 17.10.2011 și nr. 5-565973 din 06.07.2012, mi s-a comunicat că:”Centrul National de Expertize Judiciare nu este în drept de a aprecia valoarea probelor în procesul de judecată”.
f) Expertul concluzioneză că în perioada investigată 2007-2009, în cadrul tranzacţiilor financiare executate la SRL Pecos-Auto au fost înregistrate depuneri a mijloacelor financiare sub aspect de împrumut de la Taboră Ion suma în mărime de 387990,00 lei.
Însă operaţiunele de depunere a mijloacelor financiare a lui Taboră Ion nu și-au găsit suport juridic, prin faptul că nu sa prezentat nici un document care ar reglamenta relaţiile între SRL Pecos-Auto şi Taboră Ion cum ar fi contractul de împrumut care depăşeşte suma de 1000 lei (art. 210 CCRM).
Luînd în consideraţie că expertului nu i sa prezentat documentele contabile (primare) sijelate în plicul nr.1, care demonstrează faptul existenţii şi legalităţii relaţiilor de împrumut, concluziile expertului sunt eronate, ilegale şi neîntemeiate.
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 24.12.2010 „cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluționarea litigiilor legate de contractele de împrumut”, p.6 şi p.7 explică:”contractul de împrumut se încheie în formă scrisă dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 lei, iar în cazurile prevăzute de lege indiferent de valoarea obiectului. Art.17 alin. (1) din Legea contabilităţii nr.113-XV1 din 27.04.2007 stipulează că deţinerea de către enitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentare şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic.
Faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi demonstrat printr-un înscris.
De regulă legea nu prevede obligativitatea încheierii contractului de împrumut în formă autentică.”
Țin se menționez faptul că toate împrumuturile acordate, în evidența contabilă la SR ”Pecos Auto” au fost reflectate în baza ordinelor de încasare a numerarulului, care sînt documente contabile (primare).
Acest fapt este confirmat prin răspunsul nr. 19-0108/90/4328 din 25.11.2015 primit de la Banca Națională a Moldovei, prin care se menționează:”ordinul de încasare a numerarului este un document de casă, primar”.
La fel acest fapt este confirmat şi prin răspunsul nr. 15-11/640 din 09.12.2015 primit de la Ministerul Finanțelor a RM, prin care se menţionează că: „formularul ordinului de încasare anumerarului reprezintă un document primar”.
Conform art. 3 „Noţiuni de bază” din Legea contabilităţii nr.113-XVL din 27.04.2007 rezultă: DOCUMENT PRIMAR – confirmare documentară (pe support de hîrtie sau support electronic) care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a efectua sau certifică producerea unui eveniment.
j) În funcție de expert, expertul Ala Curicheru, nu și-a indicat calitățile procesuale, cît și funcționale (nr. dispoziției eliberate de administrația instituției de expertizare, data și termenii efectuării expertizei, nr. licenției sau certificatului de calificare și termenul de valabilitate), ceia ce contravine prevederilor,,Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifică și medico-legală” nr. 1086 din 23.06.2000 și duce la nulitatea expertizei în întrgime.
Din cele relatate, deținînd un șir de probe (anexate la materialele cauzei penale), emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finantelor RM, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Generală pentru Statistică pe mun. Chișinău, Banca Națională a Moldovei și Ministerul Finanțelor a RM, dovedește cu certitudine că expertiza a fost unilaterală, cointeresată, influențată, incompletă și ilegală, cu încălcare gravă a prevederilor Legii nr. 1086 din 23.06.2000 ” cu privire la expertiza judiciară, constătările tehnoco-științifice și medico-legale”.

10) Instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în Apelurile și Recursurile ordinare și în anulare declarate, ceia c-e constituie un viciu fundamental, care a afectat Hotărîrea precedentă. Pe caz nu s-a dat nici o apreciere următoarelor circumstanţe: Curtea de Apel Chişinău a interpelat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de lîngă Ministerul Finantelor a RM, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău și Direcţia Generală pentru Statistică mun. Chișinău, pentru a fi prezentate materiale suplimentare, care ţin de legalitatea Hotărîrilor adoptate şi legalitatea efectuării expertizei economico-financiare de Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM, care dovedesc nevinovaţia mea. Însa Instanţa de Apel și Recurs nu s-au expus asupra tuturor cerinţelor invocate în proces, ce constituie un viciu fundamental în procedura precedentă, afectînd-o în întregime.
In contextul celor expuse, ca viciu fundamental în procedura precedentă, invoc următoarele: Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău investit să examineze Cererile de apel la Sentinţa Instanţei de fond Rîscani mun. Chişinău, a admis Demersul meu și al apărării din 01.10.2012 despre solicitarea de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finantelor a RM, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău și Direcția Generală pentru Statistică mun. Chișinău privind ridicarea, examinarea și anexarea la materialele cauzei a documentelor fiscale și statistice, care prezintă o importanţă majora pentru soluţionarea corectă și legală a prezentei cauze. Acelaşi colegiu, fără a-şi anula Decizia despre interpelarea materialelor solicitate ca probe, ce au o importanţă majoră pentru prezentul caz, î-și neglijează propriele Decizii, prin faptul neexaminării lor, neaducerii la cunoștință părților privind parvenirea probelor respective şi pronunţă la 28.11.2012 o Decizie vădit ilegală, superficială și incopletă, care la direct cade sub prevederile art. 5 și art. 6 din CEDO şi respectiv eu fiind illegal condamnat şi privat de libertate.
Curtea de Apel Chișinău nu se expune asupra răspunsului nr. 26-06/2-09-1796/6643din 22.10.2012 primit de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor a RM, răspunsului nr. 01-18/1-3118 din 24.10.2012 primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chișinău și răspunsului nr. 368 din 08.10.2012 primit de la Direcția Generală pentru Statistică mun. Chișinău, iar răspunsul nr.01-18/2-663 emis de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău din 28.02.2013 Curtea de Apel Chișinău î-l expediază la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, pentru anexare la dosar, prin scrisoarea de însoțire cu nr. 1-34/13 din 13.03.2013, DUPĂ pronunțarea Deciziei de condamnare din 28.11.2012, FĂRĂ A ANUNȚA PĂRȚILE despre parvenirea acestor răspunsuri.
Se menționează faptul că informația reflectată în răspunsurile sus-menționate este absolut contradictorie cu rezultatele expertizei efectuate de Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM și acțiunile ilegale a Colegiului Penal a Curții de Apel Chișinău.
Curtea de Apel Chișinău a ignorat completarea procesului și examinarea acestor probe, pronunțînd Decizia s-a în lipsa acestora, defavorizîndu-mă pe mine în calitate de parte în procesul penal și constatundu-se o lipsă de imparțialitate la instrumentarea dosarului.
Pronunțarea grăbită a Deciziei de condamnare n-a permis solicitarea expertize desfășurate (în comisie) sau contraexpertizei și soluționarea legală a litigiilor.
Prin aceste acțiuni nu s-a respectat prevederile art. 414 CPP RM și art. 15 al Legii nr. 544 din 20.07.1995” cu privire la statutu judecătorului”.
Circumstanţele specificate contravin prevederilor art. 7, art.9, art.10, art.17, art.19, art.25 alin. (3) CPP RM, care au adus la apariţia unor vicii fundamentale în procedura precedentă, afectind în întregime toate Hotărîrile judecătorești pronunțate la prezenta cauză.
Despre aceasta vorbește și Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justitie a RM nr. 27 din 26.12.2000” cu privire la practica de examinarea cauzei penale în ordine de recurs” și anume p.7, cît și Hotărîrea Plenului Curtii Supreme de Justitie a RM nr. 22 din 12.12.2005” cu privire la practică judecării cauzei penale în ordine de apel” și anume p. 14.1.1 – cercetarea judecătorească în apel, cît și p. 14.2 și p. 14.7.
Încălcările date au fost invocate atît în Recursurile ordinare cît și în Recursul în anulare și potrivit prevederilor art.427 al.1) CPP RM –,,hotărîrile în instanțele de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,, și anume p.6) – ,,instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel… , sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,, și potrivit prevederilor art. 6.111 )- ,,eroare gravă de fapt- stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora,, și temeiuri de examinare și a Recursurilor ordinare și Recursului în anulare au fost invocate.
Cu atît mai mult, la cererea din 06.08.2014 adresată Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău înaintată în temeiul art.470 al.3 CPP RM am primit de la Președintele Colegiului penal răspunsul nr.4 -35/7-1312 din 26.09.2014, prin care mi s-a comunicat că: ,,în ce privește acțiunea civilă, sunt în drept să utilizez aceste argumente într-un eventual recurs ordinar s-au extraordinar,… sau într-o cerere de revizuire în conformitate prevederile art. 458-460 CPP RM,,.
Instanţa de Recurs (ordinar și în anulare) nu a motivat Deciziile din 11.06.2013 și 13.12.2014, nu a stipulat circumstanţele invocate de recurenți ca inadmisibile, îndeosebi nici o Instanţă nu s-a expus asupra temeiului din care cauza nu s-a luat în consideraţie depoziţile mele (inculpatului) la toate stadiile de examinare a cauzei, ce constituie o faptă de nerezolvare a Instanţei de fond, Apel şi Recurs (ordinar si in anulare). Ca exemplu invoc Hotărîrea CEDO din 25.07.2000 Tierce si alţii vs San Marino și cazul Ecbatani vs Suedia, cît şi Hotărîrea Plenului Curtii Supreme de Justiție a RM din 25.10.2010, cauza penala Repeșco Adrian Constantin.
Prin aceste acțiuni nu s-a respectat prevederile art. 435 și art. 457 CPP RM.
Ca viciu fundamental în Hotărîrile precedente care le-au afectat în întregime invoc si faptul, că conform legislației interne și europene (CEDO) neexpunerea asupra tuturor circumstanțelor de drept și de fapt, duce la pronunțarea unei Hotărîri nemotivate și cu încălcarea prevederilor art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.

11) Atît organul de urmărire penală și conducerea acesteia, cît și Instanțele de judecată au admis date denaturate, falsificate, incomplete, superficiale, neverificate pînă la sfîrșit, întocmite de SRL „Deltaudit”, care au fost luate ca probe de bază la înaintarea învinuirii și condamnărea mea în baza art.190 alin.(5)și art. 361 alin (2) lit. d) CP RM, ceia ce constituie o încălcare gravă de Lege prevăzută de art.312 CP RM.
În așa mod, conform răspunsului nr. 30/01-05/15 din 12.02.2014 primit de la Consiliul de Supraveghere a Activității de Audit de pe lîngă Ministerul Finanțelor a RM se stipulează încălcările comise de SRL „Deltaudit” și anume:”raportul emis de această enitate nu corespunde exigențelor față de angajamentele de efectuare a procedurilor convenite privind operațiunele de casă și conturile bancare”. Respectiv acesta este un document denaturat care trebuia adăugător verificat de Organul de urmărire penală și Instanțele de judecată și nu putea fi luat în calcul pe dosar. Confirmarea veridică a faptelor expuse în prezenta cerere o constituie Decizia nr.8 din 24.12.2013 a Consiliul de Supraveghere a Activității de Audit de pe lîngă Ministerul Finanțelor a RM, prin care SRL „Deltaudit” a fost sancționată disciplinar prin avertisment.
Raportul privind exercitarea procedurilor convenite privind operațiunile de casă și în conturile bancare emis de SRL ”Deltaudit”, a fost și este pînă în prezent ca probă de bază la înaintarea învinuirii și condamnarea ileagală a mea.
Conform răspunsului nr. 15-11/183 din 13.03.2014 primit de la Ministerul Finantelor RM se menționează că: ”în urma examinării Raportului privind exercitarea procedurilor convenite privind operațiunile de casă și în conturile bancare a SRL ”PecosAuto emis de către societatea de audit SRL ”Deltaudit” s-a constatat că, la emitirea Raportului nu s-a respectat prevederile Standartelor Naționale de Audit.
Raportul asupra faptelor constatate întocmit conform cerințelor Standartului Național de Audit 920 ”Angajamente de efectuare a procedurilor convenite referitoare la informația financiară”, trebuia să conțină afirmația faptului că distribuirea raportului asupra faptelor constatate se limitează numai la acele părți cu care au fost convenite procedurile efectuate”.
Cît privește Opinia specialistului societății de audit SRL ”Audit-98”, (conform răspunsului sus-menționat) se menționează următoarele aspecte:
a. Opinia a fost exprimată de un consultant al societății de audit care nu dispune de certificat de calificare în calitate de auditor;
b. Opinia respectivă a fost întocmită în conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. c) a Legii nr. 61-XVI din 16.03.2007” privind activitatea de audit”, care prevede că societatea de audit, auditorul întreprinzător individual, pe lîngă activitatea de audit, POT PRESTA SERVICII DE EXPERTIZA CONTABILĂ.
Vă aduc la cunoștință că m-am adresat către Ministerul Finantelor a RM, să se expună asupra legalității Raportului de expertiză emis de Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM, așa cum am solicitat, privitor legalitatea perfectării Raportului SRL ”Deltaudit” și a Opiniei specialistului SRL ”Audit-98”, cu petiția nr. T-363/1 din 18.09.2013.
La 11.10.2013 am primit de la Ministerul Finantelor a RM răspunsul nr. 15-11/511prin care am fost informat că ”pentru soluționarea problemelor legate de Raportul de expertiză nr. 512 din 23.05.2012 emis de Centrul National de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justitiei a RM, mă pot adresa nemijlocit Centrului National de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justitiei RM”.
Țin se menționez faptul că m-am adresat către Centrul National de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justitiei a RM cu acest subiect și la 02.04.2014 am primit răspunsul nr. 1978, prin care mi s-a propus că ”intr-u respectarea procedurilor prestabilite de CPP RM, să înaintez Instanței de judecată toate obiecțiile în privința Raportului de expertiză nr. 512 din 23.05.2012 predat Curții de Apel Chișinău, care a dispus efectuarea expertizei”.
Suplimentar vă aduc la cunoștință că la 16.08.2012 m-am adresat către Procuratura Generală a RM cu o plîngere unde am invocat subiectele enumerate la acest punct. La 17.08.2012 am primit de la Procuratura Generală a RM răspunsul nr. 9-27d/12-4215, prin care am fost informat că a remis plîngerea spre examinare către Centrul National de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justitiei a RM. La 03.09.2012 am primit de la Centrul National de Expertize Judiciarede pe lîngă Ministerul Justitiei a RM răspunsul cu nr. 4025, prin care am fost adus la cunoștință: ”că în ceia ce privește acuzațiile aduse de mine expertului, precum și solicitarea de a fi tras la răspundere, în confomitate cu prevederile legislației procesual-penale – expertul judicar este somat de răspundere peală pe care o poartă în conformitate cu prevederile art. 312 CP RM, pentru prezentarea cu bună știință a concluziilor false”
Astfel, dacă dețin careva probe în vederea prezentării intenționate a concluziilor false de către expert, mi-au recomandat să mă adresez către Organul de urmarire penală competent, pentru atragerea la răspundere a acestuia, întru respectarea procedurii prestabilite de legislația RM în vigoare.
În timpul urmăririi penale la solicitarea înaintată de mine și aparare privind dispunerea unei expertize contabile, la 19.03.2010 și 28.04.2010 de Organul de urmărire penală a fost emise Ordonanțe prin care s-a dispus respingerea în satisfacerea cererilor înaintate.
Prin acest comportament Organul de urmărire penală a încălcat grav exigențele indicate în alin.(3) al art.19 CPP RM, care stabilesc că ”organul de urmărire penală ARE OBLIGAȚIA de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atît circumstanțele care dovedesc vinovația bănuitului, învinuitului, înculpatului, cît șe cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care î-i atenuiază sau agravează răspunderea”.
Tot la acest capitol se atestă ignorarea de către Organul de urmărire penală și a prevederilor art.254 alin. (1) CPP RM din care rezultă că Organul de urmărire penală ESTE OBLIGAT să i-a toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului.
Nu s-au respectat prevederile art. 142 CPP RM, art.2 și art. 12 din Legea RM nr.1086 din 23.06.2000,”cu privire la expertiza judiciara, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale”, art. 8 din Legea nr. 514 din 06.07.1995” cu privire la organizarea judecătorească”, art. 16 al Constitutiei RM și art.6 CEDO. Atît Colegiul Penal a Curţii de Apel Chişinău cît şi Colegiul Penal al Curtii Supreme de Justitie a RM din motive neîntemeiate a considerat că Raportul de expertiză emis de Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justiției a RM poartă un caracter mai prioritar decît Opiiniile şi declaraţiile specialistului SRL “Audit-98”, astfel Curtea de Apel Chișinău și Curtea Suprema de Justiție a RM se atîrnă critic către Opinia şi declaraţiile scrise ale specialistului respectiv.
Astfel prin acțiunile date a Curții de Apel Chisinau și Curtii Supreme de Justitie a RM s-au ignorat prevederile alin. (1) al art. 9 CPP RM, cît și prevederile art.14 CEDO.
Suplimentar vă aduc la cunoștință că studierea profundă a cauzei penale respective a demonstrat o atitudine descriminatorie a Organelor de urmărire penală, procuratură și Instanțele de judecată față de mine. În acest context se atestă o situație, care contravine exigențelor art.14 din CEDO, care stabilește că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de CEDO, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Circumstanţele specificate contravin şi prevederilor art. 7, art. 10, art. 17, art. 19, art. 25 CPP RM, care au dus la apariţia unor vicii fundamentale în procedura precedent.

12) Prin Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008, în vigoare la 24.05.2009, în CP RM au fost incluse modificări la art.190, adăugîndu-se alin .(4) și alin(5) ca semne calificative la această componenţă de infracţiune. Respectiv, ele au înrautaţit situația mea și în virtutea art. 3 alin (2), art. 8, art. 10-101 CP RM, art. 7,art. 10 CPP RM, art. 22 a Constitutiei RM,art. 15 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politiceși art. 7 CEDO, nu putea fi aplicat art. 190 alin.(5) CP RM. În aşa mod ca viciu fundamental în Hotărîrea precedentă apare privarea ilegala de libertate şi încălcarea dreptului la un proces echitabil, cît şi faptul că am fost pedepsit de o faptă neprevăzută de legea penală.
Conform răspunsului CJ-10 nr. 237 din 23.09.2015 primit de la Parlamentul RM se menţionează că „art. 10 şi 10¹CP RM nu contravin art. 22 din Constituţia RM şi art. 7 CEDO, ce reprezintă o excepţie de la regulă în conformitate cu art. 15 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (ratificat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 217 din 28.07.1990), care anunţă următoarele: “Dacă ulterior comiterii infracţiunii legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delincventul TREBUIE să benefecieze de aceasta””.
Conform datelor din dosar, actiunile învinuite pe perioada de timp pîna la 24.05.2009 era obligatoriu de a le califica şi aprecia separat.
Acuzarea adusă în baza art.190 alin .(5) CP RM este neclară şi necompletă, fapt ce a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil prevăzut de art.6 §1 şi § 3 CEDO.
Fapta nu corespunde normei penale prevăzută de art.190 alin .(5) CP RM şi incorect a fost calificată, în lipsa laturii obiective a infracţiunii.
Conform explicaţiilor date de Plenul Curtii Supreme de Justitie a RM prin Hotărârea cu nr.23 din 28.06.2004, nu există componenţa infracţiunii de escrocherie pe dosar în lipsa laturei obiective a infracțiunii (expusă detaliat în Cererea suplimentară la Recursul ordinar înaintată de avocatul Postolache Vitalie din 09.04.2013) şi nu poate fi la general, aşa cum este înţeleasă, interpretată şi aplicată de Curtea Supremă de Justitie a RM pe cazuri analogice în contradicție cu explicațiile date de Plenul Curtii Supreme a Justitiei a RM prin Hotărîrea nr. 23 din 28.06.2004.
Prin aceste acţiuni au fost încălcate prevederile art.96 CPP RM, art. 6 §1 și §3 CEDO, ceia ce constituie un viciu fundamental în procedura precedentă afectînd-o în întregime.
În susţinerea nemotivării Hotărîrilor judecătoresti pe cazul meu de condamnare in baza art. 190 alin. (5) CP RM cît și conform prevederilor art. 8 și art.389 CPP RM, invoc faptul că Instanţele, la examinarea cauzei au comis prin neglijență faptul că Raportul de expertiză nr. 512 din 23.05.2012 emis de Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei a RM, constată ca prejudiciu suma de 521843,31 lei, iar Colegiile penale a Curţii de Apel Chişinau și Curtii Supreme de Justitie a RM prin Deciziile pronunțate, au stabilit la întîmplare (nemotivat) mărimea prejudiciului în sumă de 563456,46 lei, majorîndu-l illegal și fără careva explicații cu 41613,15 lei, unde era necesar ca Curtea Supremă de Justitie a RM să califice acest fapt, ca o eroare de drept, care a dus la condamnarea ilegală a mea pentru fapte penale care nu le-am comis, adică nu am sustras suma de 41613,15 lei, nerecunoscută de mine și neconfirmată prin rezoluţii (documente, acte ş.a.) legale.
Această sumă se referă la episoadele de sustragere a sumelor bănesti prin escrocherie dupa modificarea Codului Penal a RM prin Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008, în vigoare de la 24.05.2009, unde s-a adăugat la art. 190 CP RM, alin. (4) și alin (5), suma “prejudiciul” constituind 86577,41 lei, care respectiv nu poate fi calificată ca sustragere prin escrocherie în proporţii deosebit de mari în virtutea modificărilor la art. 126 CP RM. Respectiv Instanţele au ignorant modificările sus-menţionate şi m-au condamnat de o fapta neprevazută de legea penală, cum ar fi alin. (4) și alin. (5) al art. 190 CP RM.
La cererea din 02.10.2015 înaintată către Procuratura mun.Chșinău în temeiul art.458-461 CPP RM, prin care am solicitat pornirea procedurii de revizuire a cauzei penale cu aplicarea corectă a prevederilor art.10 -101 CP RM-retroactivitatea legii penale, am primit la 12.11.2015 răspunsul nr. 33-78 pet./14-9972 prin care se menționează că:,,reieșind din prevederile art.469, 471 CPP RM, aplicarea și punerea în aplicare a prevederilor art.10-101 CP, în cazul meu este de competența judecătoriei de drept comun,,.
Și prin răspunsul nr.21-658 /10 -2199 din 03.11.2015 primit de la Procuratura Generală se menționează că :,,… legea penală are efect retroactiv adică este aplicabilă, faptelor săvîrșite pînă la adoptarea ei doar în cazul, în care ameliorează situația asupra careia se rasfrînge…
În cazul în care insist asupra examinării faptei în baza căreia am fost condamnat prin prisma principiului retroactivității penale, urmează să mă adresez instanței de judecată,,
Iar Încheierea din 29.02.2016 emisă de Judecătoria Rîșcani mun.Chișinău, judecător –raportor
Liliana Iorgov, menținută prin Decizia Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din 26.04.2016 la cererea înaintată în temeiul art.469 al.1) p.14), art.470 al.1 art.471 al.1) – (3) CPP RM urmează că:,,solicitarea privind aplicarea retroactivității legii penale, invocînd prevederile Legii nr.277 –XVI din 18.12.2008 pentru modificarea ți completarea Codului penal a RM, nu se încadrează în preverile art.10 și art.101CP iar dînsul nu solicită examinarea cauzei în ordine de revizuire,, în urma căreia cererea a fost respinsă.
Ulterior, la cererile înaintate repetat către Procuratura mun.Chișinău în temeiul art.458-461 CPP RM am primit răspunsurile nr.33-78 pet. /14 -6916 din 01.08.2016 și nr.33-78 pet /14 -191 din 02.01.2017 prin care mi s-a comunicat că: ,,… nu am formulat întocmai solicitarea față de instanța de judecată de drept comun privind aplicarea retroactivității legii penale prin prisma cererii adresate Procuraturii mun.Chișinău din 02.10.2015, și anume am solicitat de facto revizuirea hotărîrii de condamnare adoptată în privința mea,,.
Deci, se primește o concordanță între Procuratura mun.Chișinău și instanța de judecată, cu atît mai mult că încălcarea a avut loc din start (de la înaintarea învinuirii).
Ca viciu fundamental în Hotărîrile precedente care le-au afectat în întregime invoc si faptul, că conform legislației interne și europene (CEDO) neexpunerea asupra tuturor circumstanțelor de drept și de fapt, duce la pronunțarea unei Hotărîri nemotivate și cu încălcarea prevederilor art. 6 și art. 7 CEDO.

13) Nu s-au respectat prevederile art. 335/1 CP RM, modificate prin Legea nr. 77 din 12.04.2012, corespunzător Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău investit sa examineze Cererile de Apel și Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justitie a RM investit se examineze Cererile de Recurs ordinar si in anulare, era obligat să i-a în consideraţie că a fost întrodus un articol nou, ce reglemetează în esenţă cazul meu. Inițial, în timpul urmăririi penale şi examinarea cauzei penale în Instanță am recunoscut parţial vina și anume pe art.361, alin(1) CP RM.
În conformitate cu legislaţia penală a RM, aceste acţiuni nu întrunesc elementele infracţiunii prevăzute de art.361, alin.(2), lit.d) CP RM.
Am fost recunoscut vinovat de Instanţa de fond, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Suprema de Justitie a RM în baza acestui articol, fiindcă am falsificat semnătura pe Ordine (dispoziţii de plată) bancare si Cecuri bancare.
Actele falsificate, care î-mi sunt încriminate, nu sunt documente oficiale, ele sunt documente contabile (primare), de oarece aceste acte nu constituie obiectul infracţiunei prevăzute de art.361 CP RM, adică nu atentiază contra autorităţilor publice şi securităţii de stat (capitolul XVI Cod penal).
Conform doctrinei juridice, obiectul material prevăzut de art.361 CP RM îl reprizintă documentele oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii ori imprimatele, ştampile sau sijiliile false aparţinînd unor întrprinderi, instituţii sau orgnizaţii. Documentul oficial constituie un act ce conţine informaţii ce au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi(sau) elaborate de organul ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile lejii de către alţi subiecţi de drepr, aceste fapte ce au relevanţe juridice, circulă în cadrul unui sistem de înrejistrare, evidenţă strictă şi control al circulaţiei.
Prin falsificarea documentelor ofiiciale se înţelege fie contrafacerea documentelor oficiale fie modificarea conţinutului unor documente oficiale autentică (Decizia Colegiului penal lărgit a CSJ a RM din 04.06.2013la cauza penală nr. 201003605).
Utilizarea acestor documente sunt reglemenate de:
a) Legea Contabilitaţii RM nr. 113-XV din 27.04.2007;
b) Hotarîrea Băncii Naţionale a RM (BNM) nr.168 din 06.06.2000 privind aprobarea “Nomenclatorului tipurilor de documente de decontare si contabile utilizate operaţiunilor bancare”;
c) Regulamentul privind utilizarea carnetului de cecuri în numerar (Hotărîrea Consiliului Administrator a BNM nr. 377 din16.12.1999;
d) Regulamentul privind operaţiunile de casă în băncile din RM si Regulamentul privind operaţiunile de casă a BănciiNaționale a RM (Hotărîrea Consiliului Administrator a BNM nr. 47 din 25.02.2000);
e) Regulamentul privind utilizarea documentelor de plată la efectuarea plaţilor fără numerar pe teritoriul RM (Hotărîrea Consiliul Administrator a BNM nr. 150 din 26.06.2003);
f) Regulamentul pentru suspendarea operaţiunilor, sechestrarea mijloacelor băneşti din conturile bancare/trezoreriale şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănesti din conturile bancare (Hotărîrea Consiliului Administrator a Bancii Nationale a Moldovei nr.113 din 21.05.2003).
Conform răspunsuluinr. 15-11/325 din 17.06.2015 primit de la Ministerul Finanțelor a RM, se menţionează: „formularul ordinului de plată reprezintă un document primar, care este aprobat de Banca Naţională a Moldovei”
Conform răspunsuluinr.09-02122/155/3423 din 15.09.2015 primit de la Banca Națională a Moldovei, se menționează că ”ordinul de eliberare a numerărului estedocument primar”.
Potrivitart. 3 „Noţiuni de bază” din Legea contabilităţii nr.113-XVL din 27.04.2007 rezultă: DOCUMENT PRIMAR – confirmare documentară (pe support de hîrtie sau support electronic) care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a efectua sau certifică producerea unui eveniment.
Conform art. 43 alin. (1) a legii menţionate „enitatea este obligată să păstreze pe suport de hîrtie sau informaţia electronică, DOCUMENTELE CONTABILE care includ: documentele primare, registre contabile, situaţiile financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii contabilităţii (denumite în cele ce urmează documente contabile)”, fapt confirmat şi prin răspunsul nr. 15-11/656 din 15.12.2015 primit de la Ministerul Finanţelor a RM.
Din cele expuse, pledez pentru achitarea mea din considerentele adoptării Legii nr. 77 din 12.04.2012 pubicată in Monitorul Oficial al RM la 29.05.2012, prin care Codul Penal al RM a fost completat cu art. 335/1 “Falsul în documentele contabile”. Întroducerea articolului menţionat denotă, că documentele contabile nu cad sub incidenţa criteriului de documente oficiale.Prin urmare, acuzarea mea în temeiul art.361, alin.(2), lit.d) CP RM este ilegală şi sunt pasibil achitării pe acest capăt de acuzare.
Erorile admise în documentele contabile cădeau în acea perioadă doar sub incidenţa prevederilor Codului Contravenţional a RM, fapt confirmat prin răspunsul nr. 15-11/172 din 28.03.2013 primit de la Ministerul Finanțelor a RM.
Prin aceste acțiuni au fost încălcate prevederile art. 6 și art. 7 CEDO, ceia ce echivalează cu un viciu fundamental în procedura precedentă afectînd-o în întregime.

14) La examinarea cauzei în Instanța de Apel Chișinău au fost admise derogări esențiale de la modalitatea administrării probelor. În principiu, probele împotriva acuzatului trebuie administrate de Instanță în mod public, fiind supuse procedurii adversariale. Prin prisma prevederilor art. 413 alin. (1) CPP RM, ”la judecarea Apelului se aplică regulile generale pentru judicarea cauzelor în prima Instanță”.
Iar conform prevederilor art. 414 alin. (6) CPP RM,”Instanța de Apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele certetate de prima Instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a Instanței de Apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal”. Din conținutul Deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 28.11.2012 rezultă, că aceasta este motivată prin declarațiile martorilor Golicov Galina, Belițcaia Natalia, Lupu Maia, Iașcova Galina și Hăbășescu Natalia, care nu au evaluat în fața Instanței de Apel, iar declarațiile acestora nu au fost date citirii cu consemnarea corespunzătoare în procesul-verbal al ședinței de judecată. Astfel, partea aparării a fost lipsită de posibilitatea de a înmîna întrebări suplimentare martorilor cu contestarea valabilității dovezilor.
Despre acesta vorbește și Hotărîrea Plenului Curtii Supreme de Justitie a RM nr. 22 din 12.12.2005 ”cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordinea de apel” și anume p. 14.4.
Ca exemplu invoc și Hotărîrea CEDO Popovici vs Moldova din 27.11.2007 și Dănila vs România din 29.04.2008.

15) Instanța de Recurs nu a fost compusa în conformitate cu art. 34 CPP RM. În complet a participat acelaşi judecător, care a participat în alt complet, în aceeaşi zi (judecătorul Elena Covalenco), deoarece judecătorul dat şi-a expus părerea asupra vinovaţiei mele pe altă cauza penală (nr.201003605), prin Decizia Colegiului Penal Lărgit al Curtii Supreme de Justitie a RM din 04.06.2013, care cade la direct sub prevederile art. 33, alin. (2), p. 6) CPP RM şi respectiv judecătorul Elena Covalenco era obligată sa-şi facă declaratia de abținere de la judecarea cauzei conform prevederilor art. 34, alin.(1) CPP RM.
Suplimentar la acest capitol menţionez, că noţiunea de Instantă ca Plenul al Curtii Supreme de Justitie a RM nu există începind cu 27.10.2012.Respectiv alin. (3) al art. 33 CPP RM pe cazul meu la soluționarea Recursului ordinar de către Curtea Supremă de Justiție a RM cu data de 11.06.2013 nu era aplicabil şi era necesar ca Instanţa să se conducă de prevederile art. 33, alin.(2), p. 6) și alin. (1) al art. 34 CPP RM. Însa legea nu s-a respectat şi de faţă avem încalcarea prevederilor art. 6 CEDO –dreptulla un proces echitabil, reprodus prin art. 7 şi îndeosebi alin. (8) și alin. (9) CPP RM.
În baza celor expuse mai sus, ca viciu fundamental în procedura precedentă, invoc temeiul că cazul a fost soluţionat de o judecată neimparţială, încălcînduse prevederile art. 15 al Legii nr. 544 din 20.07.1995 cu privirea la statul judecătorului.

16) Ca viciu fundamental şi în şirul încălcărilor grave de lege invoc următoarele: conform datelor de la urmărirea penală şi probelor din dosarul penal ca martor figurează Bolea Petru, iar în sentinţa instanţiei de fond şi deciziile Colegiilor penale ale Curţii de Apel Chişinău şi Curţii Supreme de Justiţie RM, Bolea Petru apare și figurează ca partevătămată. Aceeaşi persoană în procesele verbale a şedinţelor din instanţele sus menţionate figurează şi ca reprezentantalpărţii civile, ceia ce este o încălcare esenţială de drept procesual penal.
În aşa mod Petru Bolea poate figura numai ca martor şi nici decum ca partevătămată sau reprezentant al părții civile.
Conform datelor de la urmărirea penală şi probelor din dosarul penal ca parte vătămată figurează Bolea Constantin, iar în sentinţa Instanţiei de fond şi deciziile Colegiilor penale ale Curţii de Apel Chişinău şi Curţii Supreme de Justiţie RM, Bolea Constantin apare și figurează ca parte vătămată și reprezentant a părții civile, respectiv și în Titlul de executare nr. 1-122/12 din 28.11.2012, Bolea Constantin apare ca reprezentant al părții vătămate și civile, ceea ce este o încălcare esenţială de drept procesual penal.
Prin acestea acțiuni au fost grav încălcate prevederile art. 7 CPP RM, art. 325 CPP RM şi art. 6 CEDO, ceia ce constituie un viciu fundamental în procedura precedent, afectînd-o în întregime.

17) Ca viciu fundamental în procedura precedentă prevazută de art. 6, p. 44) şi art.453, alin. (1) CPP RM, cît şi art. 6 CEDO invoc următoarele:
La 14.03.2013, preşedintele Colegiului Penal al Curtii Supreme de Justitie a RM, Constantin Gurschi, semnează Rezoluţia despe repartizarea cauzei în mod aleatoriu pentru pregătirea spre examinarea admisibilitaţii în principiu a Recursului ordinar declarat, judecătorului Olga Adam.
În legătura cu decesul judecătorului Olga Adam, preşedintele Colegiului Penal al Curtii Supreme de Justiție a RM la 16.05.2013emite Încheierea de redistribuire a cauzei, deja admisă la 17.04.2013 spre examinare. Acţiunile judecătorului în cauză, cad sub prevederile art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.
La 23.12.2013, președintele Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție a RM, Constantin Gurschi, semnează Rezoluția despre repartizarea cauzei în mod aleatoriu pentru pregătirea spre examinarea admisibilității în principiu a Recursului în anulare declarat, judecătorului Petru Ursache.
Legea nr. 66 din 05.04.2012, in vigoare de la 27.10.2012, art. 344 CPP RM prescrie: ”Cauza se repartizează în mod aleatoriu prin intermediul programului informational automatizat de gestionare a dosarului”. La materialele pe dosarul în cauza, conform alin. (2) al art. 344 CPP RM,”Extrasul din programul informațional automatizat sau Încheierea PRESEDINTELUI INSTANTEI de judecată, cu privire la repartizarea aleatorie a cauzei se anexează la dosar” – lipseşte.
Acest fapt este confirmat prin răspunsul nr. 14049 din 09.04.2015 primit de la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.
Țin să menționez că, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justitie a RM prin Decizia din 13.02.2014 la acest subiect (temei) în cearcă să deie următoare explicție:”Colegiul penal constată că potrivit art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care cauza se judecă în fond de un complet format din 3 judecători şi unul din aceştia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de deces, acest judecător este înlocuit de un alt judecător şi cauza se judecă în continuare. Astfel, prin încheierea Preşedintelui Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 16 mai 2013, cauza penală dată a fost redistribuită altui judecător, în legătură cu decesul judecătorului raportor, acţiuni care se încadrează în prevederile art. 61 din Legea “cu privire la organizarea judecătorească” şi art. 8 din Legea “cu privire la Curtea Supremă de Justiţie””, ceia ce din start a compromis imparțialitatea procesului penal pe caz, fiind încălcate prevederile art. 457 alin.(3) CPP RM și art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.
Însă, examinînd Legile la care face trimitire Colegiul Penal al Curtii Supreme de Justitie a RM, și alte Legi în vigoare reise următoarele:
• Legea nr. 789-XIII din 26.03.1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție:
Art. 8. Atribuțiile președintelui și vicepreședintele colegiului
alin. (1)Colegiul Civil, Comercial și de Contecios Administrativ și Colegiul Penal sînt conduse de cîte un președinte și vicepreședinte, avînd următoarele atribuții:
lit. b) fixează termenele de desfășurare a ședințelor de judecată în cauzele date prin lege în competența colegiului, organizează pregătirea și desfășurarea ședințelor de judecată, exercită controlul asupra întocmirii, afișării și publicării pe pagina web, în termenul stabilit de norma procesuală, a informației privind cauzele pentru judecare, inclusiv esența cauzelor.
Art. 7 Atribuțiile Președintelui Curții Supreme de Justiție
alin. (3) În absența Președintelui Curții Supreme de Justiție atribuțiile acestuia la exercită unul dintre vicepreședinți în temeiul unei dispoziții emise de Președintele Curți. În cazul, cînd nu este desemnat vicepreședintele care va exercita funcțiile Președintelui Curții Supreme de Justiție în absența acestuia, funcțiile în cauză sînt exercitate de către vicepreședintele cu cea mai mare vechime de muncă în Curtea Supremă de Justiție.
• Legea nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească:
Art. 61 Distrubuirea aleatorie a dosarelor și constituirea completelor de judecată.
alin. (1) Activitatea de judecare a cauzelor se desfășoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitate de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei Încheieri motivate a PRESEDINTELUI INSTANTEI judecătorești, prin intermediul programului electornic de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fișa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.
alin. (11) Constituirea completelor de judecată și desemnarea președinților acestora se fac la începutul anului prin dispoziție a președintelui instanței. Schimbarea membrilor completului se face în cazuri execepționale, în baza unei încheieri motivate a PRESEDINTELUI INSTANTEI judecătorești și potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii. Încheierea motivată privind schimbarea membrilor completului se anexează la materialele dosarului.
alin. (2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în condițiile legii.
• Codul de procedură penală a RM:
Art. 344 Repartizarea cauzei parvenite pentru judecare
alin. (1) Cauza penală parvenită în instanță se repartizează în termen de o zi, judecătorului sau, după caz, completului de judecată în mod aleatoriu, prin intermediul programului informațional automatizat de gestionare a dosarelor.
alin. (2) Extrasul din programul informațional automatizat sau încheierea PRESEDINTELUI INSTANTEI de judecată cu privire la repartizarea aleatorie a cauzei se anexează la dosar.
• Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20.07.1995
Art. 14 Drepturile judecătorilor
alin. (1) judecătorii au dreptul
lit. a) să benificieze de drepturile și libertățile consacrate de Constituția și legislația Republicii Moldova;
lit. c)să benificieze, în procesul faptuirii justiției, de drepturile procesuale stabilite de legislația procesuală.
Art. 15 Obligațiile judecătorilor
alin. (1) Judecătorii sînt obligați:
lit. a) să fie imparțiali
lit. b) să asigure apărarea dreturilor și libertăților persoanelor, onoarii și demnității acestora
lit. c)să respecte întocmai cerințele legii la înfaptuirile justițiiei, să asigure interpretarea uniformă al legislației
lit d)să se abțină de la fapte care daunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, care cimpromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de obiectivitatea lor.
• Constituția RM
Art. 6 Separația și colaborarea puterilor.
În Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sînt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției.
Art. 7 Lege supremă
Constituția Republicii Moldova este Legea Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.
Reieșind din cele expuse mai sus, în baza art. 7 din Constituția RM, în baza art. 7 CPP RM, cît și conform prevederilor Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Legii cu privire la statutul judecătorului, Legii privind organizarea judecătorească, Codului de procedură penală a RM, Regulamentele interne de funcționare și organizare al Curtii Supreme de Justitie a RM sînt aplicabile, legale și executorii numai cu o singură condiție, că ele să nu contravină legilor sus-menționate.
Toate afirmațiile Colegiului Penal al Curtii Supreme Justitie a RM, precum că prin Decizia emisă (pronunțată) la 13.02.2014 s-ar fi respectat legislația procesual-penală pe deplin în ceia ce privește repartizarea aleatorie a cauzei spre examinare, sînt lipsite de temei juridic total și pe caz s-a pronunțat o Hotărîre judecătorescă vădit ilegală, unde aceste încălcări de Lege le-am descris pe deplin mai sus.
Aceste încălcări de lege s-a evidențiat doar la Colegiul Penal al Curtii Supreme de Justitie a RM.
Suplimentar rog să atrageți atenția la pervederile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 514 din 06.07.1995” privind organizarea judecătorească”, unde clar este stipulat că ”vicepreședintele instanței judecătorești exercită funcțiile președintelui instanței judecătorești în cazul absenței acestuia”.
Respectiv, Rezoluţia din 14.03.2013Încheierea de redistribuire din 16.05.2013 și Rezoluția din 23.12.2013 emise de Preşedintele Colegiului Penal al Curtii Supreme de Justitie a RM sunt ilegale, deoarece Legea nu mai prevede emiterea unor atare acte procesual-penale, repatizarea în mod aleatoriu fiind în competenţa PRESEDITELUI INSTANȚEI şi nu a Preşedintelui Colegiului.
Despre încălcările de Lege eu de nenumărate ori am sezizat Consiliul Superior al Magistraturii pentru a sancționa judecătorii dați, de încălcare gravă a legislației, însă Consiliul Superior al Magistraturii în loc să respecte prevederile Legii nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, art. 22 alin. (1), întocmește niște răspunsuri nemotivate, neîntemeiate și ilegale despre imposibilitatea sancționării judecătorilor vinovaț de încălcarea gravă a legislației în vigoare.

18) În contextul viciilor fundamentale, care au afectat Hotărîrea precedentă în întregime o constituie şi faptul că judecătorii Curtii Supreme de Justitie a RM, membrii Colegiului Penal lărgit, Constantin Gurschi şi Andrei Harghel şi-au expus anterior părerea pe cauza dată prin pronunţarea Încheierii din 02.11.2011, despre inadmisibilitatea Recursului în anulare împotriva încheierii Judecătoriei Ciocana din 06.04.2011.
Aceste circumstanțe cad sub prevederile art. 33 alin. (2) p. 5) și p. 6) și art. 34 alin. (1) CPP RM. Respectiv judecătorii Constantin Gurschi şi Andrei Harghel erau obligaţi la examinarea Recursului ordinar sa-şi declare abţinerea de la judecarea cauzei. Însă Legea nu s-a respectat şi de faţă avem existenţa temeiurilor prevazute de art.6 p. 44), art. 453 CPP RM şi art. 6 CEDO, ca vicii fundamentale care au afectat în întregime Hotrărea precedentă.

19) Menționez faptul, că încălcările de Lege sus-enumerate au fost obiect de studiu la Consiliul Superior al Magistraturii, care nu a pătruns în esența petițiilor, fiind examinate superficial și incomplect.
Prin răspusurile primite de la Consiliul Superior al Magistraturii nu odată am fost informat că acest organ de autoadministrare judecătorească se ocupă și examinează întrebările ce țin de etica și comportamentul judecătorilor. Iar în altă sferă de activitate a judecătorilor ei nu intervin, ceia ce pe deplin contravine prevederilor art. 22 din Legea nr. 544din 20.07.1995”cu privirea la statutul judecătorilor”, unde și sînt enumerate toate categoriile de activitate a judecătorilor. De față avem o niglijare totală din partea funcționarilor Consiliului Superior al Magistraturii a legislației curente in vigoare.

20) Ca viciu fundamental şi în şirul încălcărilor de lege enumerate mai sus, menţionez faptul că în cadrul procesului penal pe cazul de învinuire de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) şi art. 361 alin. (2) lit. d) CP RM sau admis acţiuni procesuale complect ilegale, ca dovadă fiind ordinul nr. 9/1 din 01.06.2012 şi ordinul nr. 01/05-13 din 01.05.2013, ambele fictive de angajare în cîmpul muncii în calitate de juristconsult a lui Angel Veceaslav şi Iosip Andrei, dat fiind faptul că nu au activat în acea perioadă în cadrul SRL „Pecos Auto” şi nu au fost înscrişi în statele de funcţii şi salariaţi.
Vă atrag atenție că la meterialele cauzei penale este anexată și Procura din 01.05.2013 pe Iosip Andrei, care la fel a fost întocmită în baza Ordinului nr. 01/05-13 din 01.05.2013.
Respectiv, ei nu aveau dreptul de participare şi admitere în proces ca reprezenzanţi. Reprezentarea fictivă cu probe false de către SRL „Pecos Auto” a fost soldată cu condamnarea ilegală a mea.
Suplimentar, menționez faptul că reprezentatul SRL ”Pecos Auto”, Anghel Veaceslav a luat parte la urmărirea penală cît și în ședințele de judecată la judecătoria Rîșcani mun. Chișinău fără împuterniciri. Ulterior, fiind solicitate documentele la Curtea de Apel Chișinău cei dădea dreptul de a participa la proces, a prezenat ordinul sus menționat.
Persoanele sus menţionate au participat la procese fără împuterniciri legale, poziţiile cărora au fost fixate în procesele verbale a şedinţelor.
Dovadă a metodelor de reprezentare falsă în instanțiile de judecată a reprezentanţilor SRL „Pecos Auto” este lipsa declaraţiilor prevăzute de art.10 alin.(2) lit.e)a Legii nr.1585-XIII din 27.02.1998 “Cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţe medicală” cît şi prevederilor art. 24 și art. 27 din Legea nr.1593-XIII din 26.12.2000 “Cu privire la mărimea, modul şi termenile de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”.
În cadrul examinării cererii date solicit să interpelați de la Camera Națională de Asigurări Medicale informația respectivă, dacă au fost respectate de SRL ”Pecos Auto” prevederril sus menționate sau nu.
La fel în cadrul examinării cererei date solicit să înterpelaţi de la Camera Naţională de Asigurări Sociale informaţia respectivă dacă au fost respectate de SRL ”Pecos-Auto”prevederile legislaţiei în vigoare sau nu.
Pe parcurs la petiţia din 16.09.2014, m-am adresat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă MERM cu petiţia nr. T-477/14, în care am invocat ilegalitatea ordinelor sus-indicate, care la rindul său sunt anexate la materialele cauzei, ce demonstrează cele expuse mai sus.
La 20.10.2014 de la Inpectoratul Fiscal Principal MFRM am primit răspunsul nr. 26-10/1-13-10108/7854 în care am fost informat că petiţia dată a fost remisă spre examinare la Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău.
La 26.02.2015 de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău am primit răspunsul nr.01-09/8-10-109 prin care mi sa comunicat următoarele: ”Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, Vă aduce mulţumiri de informaţia oferită şi Vă comunică, că aspectele expuse în petiţia Dvs, în partea ce ţine de competenţa Serviciului Fiscal de Stat, în special a corectitudinii calculării şi achitării impozitelor şi taxelor de către ”Pecos-Auto” SRL, c/f 1006600041363 au fost luate în considerare şi supuse verificării în cadrul controlului fiscal.”
Conform răspunsului dat, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a întocmit documentele respective în urmă verificării informaţiei prezentate.
În cadrul examinării cererii date, solicit să înterpelaţi de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău documentele respective şi de a le aplica ca temei de revezuire a hotărîrilor judecătoreşti respective de condamnarea mea.
Totodată în cadrul examinării petiţiei date socot necesar să verificaţi personal cînd au fost puse în executare ordinele-sus menţionate şi întemeiul cărui document.
Prin aceste acţiuni nu sau respectat prevederile art. 60, art. 62, art. 219, art. 220 alin. (1)-(3) CPP RM şi respectiv se consideră o încălcare gravă a prevederilor art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil şi consituie un temei de revizuire a prezentei cauze penale, conform prevederilor art. 458 alin. (3) p. 2), CPP RM.

21)Ca încălcare gravă a Legii procesual-penale invoc faptul, că în timpul examinării Apelului de către Colegiu Penal Curții de Apel Chişinău nu s-au aplicat, la toate ședințele, neintemeiat înregistrările audio a şedintelor de judecată, care constituie o încalcare gravă de drept a învinuitului (inculpatului) – dreptul la apărare şi petrecerii unui process judiciar echitabil pe caz prevazut de art. 366 CPP RM și art. 6 CEDO.
Conform modificărilor operate la art. 336 CPP RM “În cadrul ședințelor de judecată urmează să se utilizeze mijloacele de înregistrarea audio”, prevăzute de, „Regulamentul privind înregistrarea digitală a sedințelor de judecată”, aprobat prin Hotărîrea Consilului Superior al Magistraturii nr. 212/8 din 18.06.2009 în care se menționează „că va întra în vigoare cu crearea condițiilor pentru înregistrarea audio a ședințelor de judecată, dar nu mai tîrziu de 01.01.2011”.
Ca probă servesc procesele-verbale a şedinţelor. Încălcări similare au fost comise si în timpul examinării învinuirii în Instanţa de fond Rîscani mun.Chişinău.
Suplimentar v-ă aduc la cunoștință că la 12.03.2013 m-am adresat către Colegiu Penal a Curții de Apel Chișinău cu cererea nr. 1941 prin care am solicitat explicații privind faptul petrecerii ședințelor de judecată fără înregistrarea audio a ședințelor.
Însă la 18.03.2013 am primit răspunsul nr.1-34/13 prin care mi s-a comunicat, că examinarea cauzei penale în privința mea în ordine de Apel a avut loc fără efectuarea înregistrării audio a ședințelor de judecată, din motive tehnice.

22) Ca viciu fundamental și în sprijinul celor expuse mai sus, menționez faptul că la 06.08.2014 am înaintat cererea cu nr.S4042 către Colegiu Penal al Curții de Apel Chișinău în ordinea art.470 alin.(3) CPP RM, pentru a explica unele neclarități la punerea în executare a Deciziei judecătorești rămasă definitivă.
Conform răspunsului din 14.08.2014 cu nr.4-35/6-989 primit de la președintele Colegiul Penal a Curții de Apel Chișinău – Xenofon Ulianovschi, am fost informat că s-a solicitat dosarul din arhiva Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.
Ca rezultat al acestei cereri, la 26.09.2014 Curtea de Apel Chișinău sub semnătura președintelui Colegiul Penal – d-lui Xenofon Ulianovschi, mă informează cu răspunsul nr. 4-35/7-1312 prin care menționează că:”Conform art. 414 alin. (1) din Codul de procedura penală, Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Proba la care faceți referire în cerere, după cum relatați Dvs., a parvenit după emiterea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chșinău din 28.11.2012, astfel Colegiu penal a fost în imposibitate să dea apreciere acestei probe, or legislația procesual penală nu prevede adoptarea unor hotărîri suplimentare.
Privitor la dezacordul Dvs. cu decizia instanței de apel în ce privește acțiunea civilă Vă comunicăm că, sînteți în drept să utilizați aceste argumente într-un eventual rescurs ordinar sau extraordinar, în conformitate cu legislația procesual penală, la Curtea Supremă de Justiție, sau într-o cerere de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 458-460CPP RM.
Legislația procesual penală nu prevede ca instanța de judecată după pronunțarea hotărîrii, să comenteze sau să dea careva explicații asupra legalității și temeiniciei hotărîrilor sale emise, în urma controlului judiciar.”
În așa mod neglijind prevederile art.7, art.9, art.10, art.11, art.24, art. 341, art.344, și art.470 alin. (3) CPP RM, care echivalează cu o încălcarea flagrantă de lege.
Aceste încălcări să manifestă prin următoarele:
a. Soluționarea cererei mele înaintată în ordinea art. 470 alin. (3) CPP RM ținea de competența Colegiului Penal a Curții de Apel Chișinău și nu unipersonal a președintelui Colegiului Penal – Xenofon Ulianovschi, cu pronunțarea Încheierii ori Deciziei respective de admitirea ori respingere a cererii în ordinea art. 341 CPP RM.
b. Instanța nu poate propune solicitantului soluții pentru examinarea corectă, ori incorectă a cauzei, la acesta indică direct art. 24 alin. (2) CPP RM.
c. Toate cele propuse de Xenofon Ulianovschi au fost obiect de examinare în căile ordinare și extraordinare de atac, însă în realitate pe aceste subiecte Curtea Supremă de Justiție nu sa expus, în așa mod încălcîndu-se în întregime prevederile Secțiunilor Recurs ordinar și Recurs în anulare din CPP RM.
d. Curtea de Apel Chișinău, la fel nu a respectat examinarea cauzei într-un termen rezonabil și proces judiciar echitabil conform art. 20 CPP RM.
Ca viciu fundamental și în conetextul celor expuse mai sus reiterez că, către Colegiu penal al Curții de Apel Chișinău la 09.12.2014 și la 30.12.2014 am mai înaintat cereri în ordinea prevăzută de art. 470 alin. (3) CPP RM, unde am mai solicitat să-mi explice unele neclarități la punere în executare a Deciziei judecătorești rămase definitivă.
Însă la 23.12.2014 Colegiu penal a Curții de Apel Chișinău în componența judecătorilor Gheorghe Iovu, Borislav Babenco și Ion Secrieru și la 28.01.2015 în componența judecătorilor Gheorghe Iovu, Borislav Babenco și Elena Cobzac pronunță în ședință publice Încheieriirevocabile vadit ilegale de respingere integrală a cererilor sus menționate, ambele fiind ca nefondate.
Acesta se manifestă prin faptul că complete de judecată a Colegiului Penal a Curții de Apel Chișinău sus menționate, la 23.12.2014 și la 28.01.2015 a petrecut ședințele și a pronunțat Încheierile în lipsa unor părți din proces cum ar fi acuzatorul de stat, apărători și partea vătămată care constitue o încălcare gravă privind petrecerea unui proces judiciar echitabil pe caz.
Aceste acțiuni, la direct cad sub noțiunea de încălcare intenționată a legislație în vigoare, neglijunduse total perevederile art. 7, art. 24, art. 51-53, art. 67-69, art. 320 și art. 322 CPP RM.
Prin aceste acțiuni au fost încălcate la direct și prevederile art. 6 art. 10 și art.13 CEDO.

23) Nici într-o Hotărîre judecătorească pe cazul meu nu s-a respectat prevederile titlului IIdin CPP RM – punerea pe rol a cauzei penale prevăzute de art. 344-347, art. 351-353 (ca probe fiind procesele-verbale a şedinţelor de judecată, fără pronunţarea Încheierilor respective asupra cazurilor acestora), care constituie o încălcare gravă privind petrecerea unui proces judiciar echitabil pe caz prevăzut de art.6 CEDO, ceia ce constituie un viciu fundamental, care a afectat în întregime Hotarirea precedenta.

24) Pe caz nu s-a pronunțat Încheierile despre amînarea ședințelor judiciare, ce constituie o încălcare gravă de Lege, iar procesele-verbale a ședințelor de judecată în acele zile n-au fost semnate de președintele ședinței si de grefieră, care duc la nulitatea procesului de judecată în întregime.
Aceste acțiuni cad la direct sub prevederile art.336 și art.342 CPP RM și constituie o încălcare gravă a dreptului procesual–penal.
25) În perioada anilor 2014-pînă în present, eu de nenumarate ori ma-m adresat către Procuratura mun.Chișinău și Procuratura Generală cu cereri în temeiul art.458-463CPP RM, însă pînă în prezent primesc refuzuri ,motivînd că: ,,Circumstanțe noi de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrilor nu sunt și în atare situație temeiuri de a iniția procedura de revizuire a cauzei penale nu sunt‘’.
Cu atît mai mult la 28.10.2015 m-am adresat către Procuratura mun.Chișinău cu plîngerea în temeiul art. 289-2992 CPP RM la care am anexat și probe convingătoare privind inițierea procedurii de revizuire cauzei penale, care la 02.11.2015 a fost remisă spre examinare către judecătoria Rîșcani mun. Chișinău în temeiul art.313 CPP RM.
Prin Încheierea judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 15.04.2016, judecător Anatolie Galben (dosar nr.10-37/16) s-a respins ca tardiv depusă și neîtemeiată plîngerea lui Taboră Ion privind declararea nulă a Ordonanței procurorului adjunct al procuraturii mun.Chișinău Vladimir Lupu din 26.08.2014, de refuz în deschiderea procedurii de revizuire și s-a respins ca neîntemeiată plîngerea lui Taboră Ion privind declararea nulă a Ordonanței procurorului în procuratura mun.Chișinău Oleg Gonța din 17.04.2015 și ordonanței procurorului în procuratura mun.Chișinău Liliana Verdeș din 03.07.2015 de refuz în deschiderea procedurii de revizuire. Încheierea dată este irevocabilă și a fost emisă în baza art. 41 și art. 313 CPP RM.
Aduc la cunoștință că Taboră Ion nu s-a adresat nemijlocit în instanță cu plîngeri în temeiul art.41 și art. 313 CPP RM.
Luînd în considerație faptul că plîngerea examinată de judecătorul de instrucție Anatolie Galben a fost înaintată de Taboră Ion la 28.10.2016 în temeiul art.298-299(2) CPP RM, procurorului mun. Chișinău Diacov Ivan (procuror ierarhic-superior) și în cazul în care procurorul ierarhic-superior ar fi considerat că examinarea plîngerii date este de compentența judecătorului de instrucție, plîngerea dată era necesar de a fi expediată conform competenței materiale în temeiul art. 299 (2) alin. (2) CPP RM și nu în ordinea prevăzută de art. 313 CPP RM, după cum a făcut-o procurorul șef-adjunct și investigații generale din cadrul procuraturii mun.Chișinău d-nul Mațco Andrei.
Taboră Ion nu a dat careva împuterniciri sau invoiri legale procurorului Mațco Andrei să remită spre examinare conform competenții plîngerea dată în temeiul art. 313 CPP RM.
În cazul concret, examinarea cerințelor înaintate în plîngerea dată este strict de competența procurorului-șef al procuraturii mun. Chișinău d-lui Diacov Ivan, și o dată ce cerințele erau strict de competența dumnealui, acestea erau necesar de a fi soluționate de către procurorul în cauză.
Respectiv, în cazul dat judecătorul de instrucție Galben Anatolie în baza art. 41 CPP RM nu era în drept să intervină în proces și să soluționeze o plîngere care nu este de competența sa.
În așa caz, atare proces este nul și judecătorul de instrucție Anatolie Galben era obligat să remită plîngerea în adresa procuraturii mun.Chișinău, procurorului-șef d-lui Diacov Ivan pentru soluționarea acesteia în ordinea art. 298-299 (2) CPP RM.
După emiterea Încheierei sus-menționate (din 15.04.2016), Taboră Ion a înaintat în adresa procuraturii mun.Chișinău cereri și adresări, în urma cărora prin răspunsul nr.33-78 pet/14-6916 din 01.08.2016 emis de procurorul-interimar al mun.Chișinău Vladimir Lupu şi prin răspunsul nr.33-78 pet/14-191 din 02.01.2017 emis de procurorul din cadrul procuraturii mun.Chișinău Oleg Gonța se comunică următoarele: „În rezultatul examinării integrale a cererilor DVS de deschidere a procedurii de revizuire respective la 26.08.2014 și la 17.04.2015 corespunzător, au fost emise ordonanțe de refuz în deschiderea procedurii de revizuire. Ulterior, de DVS ordonanțele de refuz în deschiderea procedurii de revizuire au fost atacate de DVS în ordinea art. 313 CPP RM la judecătorul de instrucție, care la 15.04.2016 prin încheiere a respins ca neîntemeietă cererea DVS.”.
Repetat, atrag atenția că Taboră Ion nu a contestat în instanța de judecată nici o ordonanță de refuz în deschidere procedurii de revizuire în ordinea prevăzută de art. 313 CPP RM.
Conform răspunsului nr.21-658/10-349 din 08.02.2017 primit de la procurorul din cadrul Procuraturii Generale a RM d-nul Bursachovschi Sergiu, în care se comunică următoarele: „plîngerile împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate sau dispuse de procurorul care conduce urmărirea penală, pot fi contestate procurorului ierarhic superior în ordinea art. 299 (1) CPP RM, iar ulterior la judecătorul de instrucție conform prevederilor art. 313 CPP RM”.
Conform răspunsului CJ-10 nr.358 din 14.12.2017 primit de la Parlamentul RM, comisia juridică, numiri și imunități la subiectul dat privind interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art.298-299 (2) și art. 313 CPP RM, se comunică: „normele juridice la care vă referiți în petiție sunt expuse clar și nu necesită explicații suplimentare”.
Conform răspunsului nr.19052 din 23.11.2017 primit de la judecătoria Chișinău sediul Rîșcani la cererea, prin care s-a solicitat eliberarea copiei cererii sau plîngerii înaintată în temeiul art.313 CPP RM, în baza căreia a fost emisă Încheierea din 15.04.2016 de către judecătorul Anatolie Galben, se comunică: „potrivit art.22 al Instrucției cu privire la activitatea de evidență și documentare procesuală în judecătorii și Curtea de Apel, la cerere participanților la proces și altor persoane interesate, instanțele de judecată nu vor elibera copia dosarului ci va elibera numai copiile hotărîrilor judecătorești”.
Conform Deciziei din 21.12.2016 (dosar nr.1930p/m-1615s) al Inspectorului judecător al Inspecției judiciare pe lîngă Consiliul Superior al Magistraturii, Vereja Valentin, examinînd cererea cet. Taboră Ion din 13.12.2016, adresată Consiliului Superior al Magistraturii, înregistrată ca sesizare la 15.12.2016 cu nr.1615s, a constatat că:”Inspecția Judiciară nu are competență în materia penală și nu este în drept de a se expune la acest capitol în privința acțiunilor judecătorului”, în urma căreia s-a respins sesizarea depusă, ca vădit neîntemeiată.
Pe marginea celor descrise mai sus, acțiuni loiale și ilegale au fost întreprinse și de:
1) Procuratura Anticorupție
a) prin emiterea Ordonanței de refuz în primirea și examinarea în ordinea art. 274 CPP RM a plîngerii petiționarului Taboră Ion, cu privire la acțiunile pretins a fi ilegale ale procurorilor din cadrul Procuraturii mun.Chișinău la examinarea adresărilor sale anterioare.
Ordonanța fiind emisă de procurorul în Procuratura Anticorupție Vitalie Ivanov la 30.12.2016.
b) prin emiterea răspunsului nr. 630 din 18.01.2017 și nr.1261 din 03.02.2017 de către procurorul-șef al Procuraturii Anticorupție, dn-ul Viorel Morari la plîngerea și cererile înaitate de Taboră Ion.
2) Consiliul Superior al Procurorilor
a) prin emiterea răspunsurilor nr.12-2ip/16-487 din 29.12.2016; nr.12-3/17-33 din 17.01.2017 și nr.12-3/17-76 din 03.02.2017.

În contextul celor expuse invoc următoarele:
I. În cazul de față, are loc încălcarea gravă a prevederelor CPP RM și anume art.7 și art.251. Circumstanțe care cad sub prevederile art. 94 CPP RM și în atare situație reiesă că dosarul penal respectiv a fost mușamalizat, fabricat și falsificat.
II. Are loc încălcarea gravă a prevederilor art. 6 CEDO, unde este clar stipulat că orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie judecată în mod echitabil. Această expresie îmbină numeroase aspecte ale unei bune administrării a justiției: dreptul de acces la o instanță judecătorească, audierea în prezența avocatului, dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare, egalitatea armelor, dreptul la o procedură contradictorie, la o hotărîre motivată, etc.
III. Conform art. 7 alin. (6) CPP RM: ”Hotărîrile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției RM sau privind neconstituționalitatea unor prevederi legale SUNT OBLIGATORII pentru Organul de Urmarire Penală, Instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal”.
IV. Potrivit dispozițiilor art. 4 p. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la CEDO: ”redeschiderea procesului , conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate să fie efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”. Și în cazul de față conform art. 7 alin. (2) CPP RM, prioretate au reglementările internaționale.