Cum am lucrat în Germania cu firmă românească (III)

La a doua familie tot nu mi-au dat bani de drum, asa ca am fost nevoită sa ajung si la a treia familie. De la hotel administratorul ne-a împărțit pe toate femeile unde mergem la munca. Pe mine trebuia sa ma duca ajutorul administratorului, am urcat in masina si am mers cu el. Cind am ajuns la adresa data nu a deschis nimeni usa. Băiatul din România a decis sa lăsăm bagajul meu in usa, si, ca sa nu îngheț eu de frig, sa merg cu el la medic pentru ca avea o înscriere. Afară era foarte frig si zăpada mare. În timp ce el s-a dus la medic, mi-a dat 5 euro sa merg sa iau o cafea si o chifla. Ne-am pornit din nou spre drum la familie. Cind am ajuns, bătrîna si cu femeia care a muncit deja ma asteptau. Am intrat in casa. am facut cunostinta cu bătrîna, la ea era o prietenă de-a ei care vorbea rusă. Mi-a pus foarte multe intrebari despre mine. Apoi a cerut femeii care muncea acolo sa-mi arate tot in ce consta munca. Dupa ce mi-a aratat tot unde si ce se afla, am inceput sa discutam putin despre noi. Doamna era tot din Moldova si tot cu pasaport biometric. Era venită la muncă prin intermedierea altei femei din Moldova, nu direct prin agenție. A achitat 500 de euro pentru a obtine acest post de munca. A muncit trei luni, dar vroia sa rămînă jumătate de an. Însă nu a fost posibil pentru ca agentia nu-i dăduse de două luni salariul. Atunci ea s-a adresat la feciorul bătrînei sa o ajute să-si recupereze banii. Feciorul bătrînei a sunat la agenție si le-a spus că astăzi să-i aducă salariu pe două luni. Cei de la agenție au sunat-o peste o oră si i-au spus să-și faca urgent bagajul și sa plece acasa. I-au mai zis ca nu au nevoie de lucrătoare care spun problemele sale la familie. Trebuia sa tacă, ca agentia sa nu aibă probleme cu familia. Doamna a început sa plîngă si să-i spuna, pai cui sa-i spun daca dumneavoastra de două luni nu-mi dati salariu.

Am ajutat-o sa găsim masina. Casa bătrînei era cu doua nivele, la primul nivel era si terasa cît jumate de casa, cum se termina terasa era un drum lățimea de 2,5- 3 metri si lungimea 20 metri. Unde se termina drumul de 20 metri era drumul spre baraj, 5 metri lățimea si 20 de metri lungimea. La al doilea nivel era balconul deschis tot pe jumatate de casa. De la ușă mergea alt drum 1-1,5 metri in lățime si 15 in lungime pina la poartă. La primul nivel era trei odăi, două coridoare, baia, spălătoria, si scările. La al doilea nivel erau trei odăi, baia, bucătăria si coridorul. Programul de lucru era diferit decît la celelalte familii. Dimineata la orele șapte bătrînă de acuma trebuia sa mănînce. Ordine trebuia de făcut toată casa, afară toate drumurile trebuia de măturat. De facut cumpărături de la magazin, magazinul se afla la undeva trei kilometri de la casa. Prima dată la magazin m-a dus cu masina prietena bătrînei care vorbea rusă si mi-a aratat drumul. Am inceput lucrul, mai întâi sa studiez bătrîna, ce-i place si ce nu iubește. Ordine, mîncare, călcat, spălat. De bătrînă aveam grija spălată, mîncare, medicamente la timp. Cind bătrînă mi-a zis ca trebuie sa curat si zăpada de afară peste tot am rămas uimită, in total era de curățat zăpada undeva +/- 300 de metri. Am coborât la primul nivel in odaie la mine si am sunat la agenție. La agenție mi-au spus ca tot ce va spune stăpînii, tot trebuie de făcut. Eu le-am zis ca am venit sa muncesc ca ingritoare dar nu ca curățator de zăpada. Însa dumnealor mi-au zis: dacă nu poti, atunci poti pleca casă. Eu le-am zis ca in contract de muncă nu este scris ca trebuie sa fac acest lucru. Însa ele stiau ca eu nu am contract de muncă, ca eram cu pasaport biometric și se foloseau de aceasta. Ma gîndeam, cum sa merg acasa cind bani de drum nu am si banii de pe lucrul care am lucrat nu erau trimisi in cont. Cu ce o sa achit soferul? Si de unde în Moldova sa-i iau?. Am decis sa fac si acest lucru. Zăpada era mare, de lucru aveam undeva două trei ore, schimbam hainele de pe mine de trei ori. Nici nu prea aveam haine cu mine pentru acest lucru, nici încălțăminte. A trecut o luna de munca si s-a inceput din nou stresul. Ma sunau doamnele pe care le-am cunoscut la hotel si ma întrebau daca am auzit ce s-a întîmplat. Pe administratorul din Germania l-au închis. Toate doamnele aveau incredere in dumnealui, pentru ca el era cinstit, dacă cineva îi spunea ca nu a primit salariu, atunci el in acel moment suna la agenție si le certa sa trimita urgent banii. Doamnele m-au rugat sa sun pe băiatul care era ajutorul administratorului si sa intreb ce s-a întîmplat. De sunat am sunat, insa am inteles ca nu poate sa vorbeasca, doar mi-a zis că pe un timp oarecare el nu va fi. Din toate doamnele aveam numarul la băiat numai eu, el nu dorea sa dea numarul lui la toti. Foarte multe versiuni erau, de ce l-a închis pe administrator. Unele doamne spuneau ca l-au închis din pricina unei femei din Moldova. A fost la munca pe trei luni cu pasaport biometric, si cind doamna a ajuns acasă, banii nu erau in cont. Sotul ei lucra in politie, insa aveau un copil bolnav si de aceea a decis sa plece soția peste hotare. Cind a revenit acasă si banii nu erau trimisi în cont, sotul a depus o plângere. Cred ca a durat ceva timp pînă sa ajunga la politia din Germania. Versiuni erau foarte multe, in fiecare zi cîte una. Dar precis nu se stie de ce a fost închis. Doamna care era prietena bătrînei mi-a zis ca dumnealui a mai fost o dată închis din motiv că nu a achitat cuiva banii pe fișa de boală. Femeia a fost bătută la postul de muncă de bătrînă si a ajuns in spital. A fost lovită in cap si piciorul rupt. Lucra legal, avea contract de muncă si a depus o plângere pe dumnealui. Au ajuns pînă la judecata, el nu avea dreptul de a iesi din tara cinci ani. Eram stresată, zi de zi tot ma sunau femeile si ma întrebau daca am ceva noutăți despre administrator. Le susțineam si eu pe toate cum puteam, le linisteam. Însa adevarul eu stieam ca nimic nu este bine, din ce in ce tot mai rau o sa fie. Faţă de colege ma țineam tare, dar si eu sufeream in tăcere de rînd cu ele. A inceput si raul pe care de acuma stieam ca o sa se întîmple. Au început sa trimita urgent cîte o femeie acasă, numai cu pasaport biometric. Le sunau de la agenție si le spuneau sa plece urgent acasă, nu le explica motivul. În fiecare zi pleca acasa una sau două femei. Stresul zi de zi se marea, am avut si un mic insult. Mi s-a oprit inima pe o secundă si nu puteam sa respir. Îmi rămase încă o săptămână pînă la plecare. Ma sunau de la agenție si ma intreabau, cind plec, eu îi spun ca pe data de douăsprezece am comandat si masina. Era data de șapte februarie, de la agenție mi-au pus condiții sa rămîn încă două săptămâni dacă nu, astăzi sa plec acasa. Eu le-am zis ca nu pot rămîne, din motiv ca nu vreau sa depășesc timpul de nouăzeci de zile la trecerea de frontieră. Nu m-au ascultat si au zis sa plec.

Nu m-au ascultat si a zis sa plec acasa. Eu le-am spus să-mi trimita bani de drum prin soferul care o sa o aduca persoana in locul meu. Însa ele categoric m-au refuzat si au zis ca bani de drum n-o sa-mi dea. Le-am zis, cum sa plec ca nu am bani de drum si nici de mîncare la drum. Ele au spus ca asta este problema mea. M-am urcat la al doilea nivel sa anunț familia ca plec acasă. Era si feciorul bătrînei, cind le-am spus ca plec astăzi acasă, nu le venea sa creada. Bătrîna s-a stresat, m-a intrebat de ce vreau sa plec, ce s-a întîmplat, ce nu-mi place la ei? Le-am explicat tot si i-am rugat sa-mi dea bani de drum. Dar ei mi-au zis ca de acuma au trimis bani de drum pentru mine la agenție. Nu stiam ce sa fac, m-am coborît in odaie la mine si l-am sunat pe băiatul din România. Cind a luat receptorul i-am spus de situația mea, am inteles ca nu poate vorbi şi am pus receptorul, cred ca se asculta telefonul lui, pentru ca el era ajutorul administratorului. Cautam iesire din situație, ma gîndeam sa sun colegele, sa împrumut de la ele, insa nici ele nu primisera salariul. Plîngeam, tremuram si imi făceam bagajul. Cind văd, ma striga bătrîna, m-am urcat sus, ei m-au văzut in ce stare am sunat. Feciorul a sunat la agenție, si a intrebat de ce eu trebuie sa plec astăzi. Fetele de la agenție au spus ca la mine s-a terminat timpul de muncă, au mintit in fata mea. Apoi feciorul bătrînei a zis să-mi trimita bani de drum, ele si aici au mintit ca vine masina din România si o sa ma ia. Feciorul bătrînei nu intelegea, mint eu sau mint fetele de la agenție. A zis ca merge cu bătrîna la magazin să-mi procure ceva de mîncare la drum. Eu imi făceam bagajul mai departe, iarăși m-a strigat bătrîna. Familia a decis să-mi dea bani de drum. Suna cineva la ușă, a venit doamna care trebuie sa ma înlocuiască pe mine. Doamna era din România, am stat putin de vorbă cu ea si am inteles de ce agentia m-a provocat sa plec de urgenta. Doamna a lucrat in alta familie două luni si aștepta de două săptămâni alt post de muncă. Bătrîna mi-a zis sa urc să-mi dea la drum de mîncare. Cind am urcat sus sacoșa cu mincare care a fost procurata de fecior pentru mine la drum nu mai era in frigider. Bătrîna mi-a dat două bucăți de pîine cu cascaval, mîncare pe două zile de drum. Stia ca am de mers două zile cu rutiera, a socotit ca o să-mi ajunga. Nu am spus nimic, am mulțumit-o, mi-am luat rămas bun si am plecat. Două zile de suferinta si foame am îndurat.

ÎN SFÂRSIT AM AJUNS ÎN MOLDOVA!!!

Eram bucuroasă că am ajuns acasă, insa cu un virus foarte crunt.

Anonimă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s