Eram printre sutele de maşini şi miile de orăşeni care s-au îndreptat în a doua zi a anului nou spre munţii Semenic. La o intersecţie, între Gărîna şi Văliug un echipaj de poliţie avertiza pe fiecare care se îndrepta spre vîrful muntelui că circulaţia e oprită spre staţiunile montane, dar nimeni nu făcea cale întoarsă, decît cînd ajugea la o coadă mare de vehicule oprite pe marginea drumului, în zăpadă.
Cei mai mulţi se mulţumeau cu o plimbare scurtă prin omăt pînă la prima cotitură. Eu am urcat pînă pe vîrful Semenic, unde era un vînt năprasnic, dar alţi temerari ajungeau acolo chiar cu copiii pe sanie.
