Ce legătură există între nomazii mării, batiscaful Trieste, un crescător de oi ungur și musculița de oțet? Presupun că nu v-ați pus prea des această întrebare. V-ați întrebat însă cu siguranță, într-un moment sau în altul, „cine sunt eu, de fapt?” Cine suntem, ce suntem? De unde venim?
Cât de asemănători și cât de diferiți suntem unii față de ceilalți? Cât de mult ne definește biologicul? Încotro ne îndreptăm, ca indivizi și ca specie? Pornind de la toate aceste întrebări, vă invit la o lecție de navigație pe suprafața – și în adâncul – genomului uman. Voi încerca să spun, pe scurt și foarte simplificat, povestea geneticii, așa cum se împletește ea cu istoria gândirii, a ideilor și a științei. În prezent, mai mult ca oricând, avem nevoie să înțelegem ce este știința, cum funcționează ea, ce ne poate spune despre noi și care îi sunt limitele.
Voi încerca să arăt că eterna dezbatere natură versus cultură este un mod greșit de a pune problema, o capcană în care nu trebuie să ne lăsăm atrași. Voi vorbi despre identitate – un concept extrem de complex, la intersecția dintre știință și filosofie – și voi argumenta că pentru a fi liberi și a ne manifesta cu adevărat liberul arbitru, trebuie să ne cunoaștem și recunoaștem limitele obiective, biologice, înscrise în mare parte în materialul nostru genetic. Putem însă să spunem că genele ne „definesc”? Dacă avem harta, știm exact unde va ajunge navigatorul?
Vlog de Cristian Presură