„E ciudat: atât in jurul televiziunii, cât si in jurul Comitetului Central, clădirile au fost distruse cu tunul pe când cele doua imobile, despre care se spune ca sint ținta atacurilor teroriste, sint neatinse. Câteva geamuri sparte, dar nicio urma de gloanțe in zid. Unde au dispărut hoardele de asasini? Si ce-mi spune ca impuscaturile din noaptea trecută nu proveneau de la soldați care trageau in aer?”

Am regăsit corespondențele mele pentru BBC din decembrie 1989. Săptămânalul Lumea Libera din New York le strânsese cronologic si le publicase in ianuarie ’90.

Rasturnarea lui Ceausescu a prezentat ca aspect inedit, pe linga faptul ca s-a petrecut pe un imn de fotbal („Oleee-oleee, Ceausescuuu nu mai eee!…”), o maiastra manipulare a presei: minciuna „gropii comune” de la Timisoara. Am fost unul din putinii ziariști care nu au căzut prada montajului evident al loviturii de stat din interior. La…