Neglijenţa sau rea-voinţa organelor ar putea băga la închisoare un copil cu nevoi speciale

Azi am asistat la Judecătoria Orhei la un proces de judecată cu foarte multe probleme. Întăî am descoperit că nicio sală nu este accesibilă în scaun cu rotile, iar şedinţa prealabilă a fost numită chiar la etaj, într-o clădire veche, fără lift.
Am vrut să vorbesc cu administraţia, dar preşedinta instanţei e în concediu, adjuncta ei e tocmai la Şoldăneşti!
Grefierii au zis că se vor lămuri. Au mutat şedinţa într-o sală de la parter unde inculpatul a avut de urcat doar o treaptă dificilă. Noroc că era însoţit.

Acuzat e un tînăr cu dizabilităţi fizice şi mintale/intelectuale care e învinuit în baza art.172 alin.(3) lit.a) Cod penal. Această cifră nu apare în citaţia care i-a fost prezentată de către dădacă, dar el oricum n-ar fi înţeles mare lucru. Totuşi, verificînd pe internet, am văzut că aberantul articol prevede închisoare pe viaţă sau doar 10-20 de ani de puşcărie.
Nu ştiu exact ce s-a întîmplat între el şi acel minor, părinţii căruia s-au plîns la poliţie, dar înţeleg că un om cu condiţia fizică a lui nu poate fi un pericol atît de mare încît să-l condamni la moarte, avînd în vedere situaţia din închisorile moldoveneşti.
Am încercat să vorbesc despre acest caz ong-urilor de drepturile omului, cu avocaţi în care tînărul zice că ar avea încredere (pentru că i-a văzut la tv vorbind convingător), dar am fost ignorat sau mi s-a spus că nu se pot implica.
La şedinţa de azi am văzut ceea ce bănuiam, tînărul nu e ajutat de nimeni să înţeleagă în ce situaţie a nimerit şi care sunt riscurile. Avocatul, fost procuror, vorbea arogant şi ne asigura că a comunicat cu el, dar tînărul nu-şi amintea nici numele, nici cum arată ”apărătorul”. Se pare că şi la anchetă a fost dus adesea fără avocat, fără psiholog cu minte matură, era pus să semneze acte pe care nu le citea şi nu avea cum să le înţeleagă!
Judecătoarea a intuit situaţia şi le-a dat ceva timp să comunice. Dar discuţia a avut loc în aceeaşi sală de judecată, de faţă cu partea vătămată, cu procurora în şubă şi cu grefiera. Cînd l-am atenţionat pe avocatul de stat că asta nu e confidenţialitate şi că îşi bate joc de drepturile clientului său, fostul procuror a reacţionat nervos şi a plecat de la proces. A revenit în scurt timp şi s-a aşezat alături de clientul pe care îl tratează cu indiferenţă criminală.
Şedinţa a fost amînată cu 10 zile, şi abia după asta inculpatul a avut o discuţie între patru ochi cu apărătorul.
Cică l-a sfătuit să-şi recunoască vina şi va avea pedeapsa redusă la o treime, iar procesul va decurge în procedură rapidă. Bărbatul-inculpat, cu mintea de copil în scaun cu rotile şi cu 2 degete la fiecare mînă, chiar crede că ar putea lua o pedeapsă simbolică şi va scăpa de închisoare. Dar mă tem că avocatul îl minte despre pedeapsa de 3-5 ani care poate fi redusă, suspendată, etc.
Avînd în vedere că tînărul e dintre cei care au denunţat public abuzurile de la Internatul din Orhei, devine tot mai plauzibilă versiunea că asistăm la un simulacru de proces cu dosar inventat sau supt din deget ca să fie izolat de societate ori să i se închidă gura pentru cîţiva ani.
Înţeleg că intervenţia brutală a presei poate dăuna şi victimei minore şi inculpatului cu minte de 12-13 ani, dar mai cred că e cazul să ne mobilizăm şi să prevenim un abuz al sistemului de drept care poate fi uşor manipulat sau corupt.
Mai ales la Orhei…
Vă rog să transmiteţi acest text celor care credeţi că pot contribui la rezolvarea legală, umană a cazului penal de la Orhei.