Vrea revizuirea dosarului penal şi face public recursul

Curtea Supremă de Justiție, Colegiul penal de la recurentul Taboră Ion

RECURS
în temeiul art. 420-436 CPP
și art.1 alin.(2) Legea nr. 789 din 26.03.2006
la Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 23.01.2019 (dosar nr.1a-2024/18)

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 05.10.2018 (dosar nr.1rh-1443/2017) cererea de revizuire depusă de condamnatul Taboră Ion, conform prevederilor art.458 alin.(3) pct.3), 4) Cod procedură penală, pronunțată pe cauza penală de învinuire a lui Taboră Ion Ion în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.190 lin.(5), 361 alin.(2) lit.d) Cod penal a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23.01.2019 (dosar nr.1a-2024/18) a fost respins ca nefondat aplul condamnatului Taboră Ion declarat împotriva seninței Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 05.10.2018, și menține fără modficări sentința contestată.
Pronunțarea și înmînarea deciziei a avut la 06.03.2019.

Înaintez prezentul recurs pe motivul că în cazul concret:

1. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și acesta este expus neclar. Există eroare gravă de fapt, care a afectat soluția;
2. Nu au fost întrunite elementele infracțiunii și respectiv faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;
3. A intervenit o lege penală mai favorabilă.

I. Curtea de Apel în decizia contestată menționează că: „revizuirea este o cale de retractare a sentinței și nu de reformare. În cadrul revizuirii temeiuri trebuie să fie obiective, reale și legale ce s-ar încadra în art.458 CPP.
Astfel, legiuitorul prevede, expres, că nu orice faptă sau circumstanță poate justifica o cerere de revizure, ci numai acelea de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau îmreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că acel condamnat este nevionovat ori a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că, cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat; sau două sau mai multe hotărîri judecătorești irevocabile nu se pot concilia; sau Curtea Constituțională a recunoscut drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art.458 CPP”.

II. Încazul concret, are loc încălcarea gravă a prevederilor art.2; art.6 p.44); art.7; art.10; art.19 Cod procedură penală; art.8; art.4; art.20-22 Constituția RM; art.4 p.2 Protocolul nr.7 la CEDO; art.6 p.1; art.7; art.45 p.1 CEDO.

Potrivit:
Art.4 Protocolul nr.7 la CEDO – nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvîrşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat; dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunţată.
Art.6 p.44) CPP – viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunţată – încălcare esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de alte tratate internaţionale, de Constituţia Republicii Moldova şi de alte legi naţionale;
Art.7 alin.(2) CPP – dacă există neconcordanțe între prevedrile tratatelor internaționale în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și prevederile prezentului cod, prioritate au reglementările internaționale;
Art.7 alin.(5) CPP – dacă, în procesul judecării cauzei, instanţa stabileşte că norma juridică naţională ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte, instanţa va aplica reglementările internaţionale în direct, motivînd hotărîrea sa şi informînd despre aceasta autoritatea care a adoptat norma naţională respectivă şi Curtea Supremă de Justiţie;
Art.4 alin.(2) Contitția RM – dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale;
Art.453 alin.(1) CPP – hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Art.458 alin.(3) CPP – revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:
1) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei;
2) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărîrii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată;
3) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia;
4) Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Reeșind din cele enumerate și în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, se declară Recurs în anulare (cale extraordinară de atac).
Cu toate că Codul de procedură penală nu prevede temei de revizuire ca: s-a constatat (s-a stabilit) un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care este de natură să afecteze hotărîrea pronunțată, temeiul respectiv a fost declarat la toate etapele de examinare în fond a cauzei. Însă la caz a avut loc încălcarea prevederilor art.19 alin.(3); art.254 alin.(1) și art.314 alin.(1) CPP – nu au fost întreprinse toate măsurile prevăzute de lege petru cercetarea nemijlocită, sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, adica au fost ignorate cele declarate în perioada urmăririi penale și examinării cauzei de toate instanțele judecătorești.
Au fost încălcate și prevederile art.7; 9-11; 26 CPP; art.20-22 Constituția RM art.3; 5-7 CEDO.

Art.1 alin.(2) Legea nr. 789 din 26.03.2006 „cu privire la Curtea Supremă de Justiție” – Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele  judecătoreşti, soluţionarea litigiilor apărute în cadrul aplicării  legilor, garantează  responsabilitatea  statului  faţă   de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Însă ținînd cont de faptul că în Republica Moldova și în cauza penală concretă Instanțele de fapt, au menținut și mențin doar deciziile procurorilor și statisticile aplicării pedepselor sunt alarmante, fapt confirmat și prin http://www.vedomosti.md/news/tenase-sudy-fakticheski-prosto-utverzhdayut-resheniya-prokur.

III. Atît instanța de fond, cît și de apel nu au luat în considerație faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, competența de revizuire a hotărîrilor judecătorești trebuie exercitată petru a repara erorile de drept și omisiunile justției (Brumărescu vs Romaia). Revizuirea este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea CIRCUMSTANȚELOR FUNDAMENTALE și obligatorii (Bujnița vs Moldova).
Curtea de Apel motivează că legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art.458 CPP. În cazul concret legiuitorul nu prevede procedură de admitere a revizuirii pentru repararea erorilor și omisiunlor în cauza penală respectivă, însă au fost ignorate prevederile art.7 alin.(2) și alin.(5) Cod procedură penală și art.4 alin(2) Constituția RM.
În cauza penală avem așa erori și omisiuni ca:
• nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal;
– condamnare pentru fapte neprevăzute de legea penală (acțiuni mputate în alin.(5) al art.19 Cod penal pentru fapte săvîrșite pînă la intrarea în vigoare a Legii nr.277-XVI din 18.12.2008).
Cu atît mai mult, la acest subiect sa solicitat de la Curtea de Apel de a fi ridicată excepția de neconstituționalitate a Legii nr.277-XVI din 18.12.2008 și Legii nr.82 din 07.05.2009, însă prin încheire nemotivată și irevocabilă din 23.01.2019 a fost respinsă cerința respectivă, fiind neglijate complet Hotărîrea Curții Constituționale nr.2 din 09.02.2016 și prevederile art.7 alin.(6) Cod procedură penală;
– la examinarea cauzei penale nu au fost examinate corpurile delicte. Aceasta se dovedește prin faptul că corpurile delicte recunoscute pe caz sunt plasate în două plicurri format A4 și sigilate pînă în prezent de Organul de urmărire penală. Reieșind din materialele cauzei, la examinarea cazei, intanța de fond și apel, conform proceselor-verbale a ședințelor respective a examinat probele recunoscute pe caz. Nu se cunoaște pînă în prezent, cum au fost examinate probele, dacă ele pînă țn prezent sunt plasate în plicuri și sigilate de urmărirea penală.
– toate hotărîrile pe caz sunt nemotivate – neexpunerea unei cerințe, se egalează cu faptul că nu au fost auzite părțile. Conform prcticii CEDO, în cauza Fomin vs Moldova, Curtea a statutat că: “rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fot auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părților posibilitatea de a o contesta precum și posibilitatea ca decizia să fiu revizuită de către o Instanță de recurs”. Doar pri adoptarea unei decizii motivate, poate avea loc un controlpublic al administrației justiției. Pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de părți întru admiterea sau respingerea acestora. În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat o posibilitate de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art.6 alin.(1) din CEDO.
Reieșind din cele expuse și în conformitate cu prevederile art. art. 420-436 CPP; art.1 alin.(2) Legea nr. 789 din 26.03.2006; art.20 Constituția RM și art.6 CEDO solicit:

1. Admiterea recursului ca țntemeiat;
2. Casarea hotărîrii contestate;
3. Rejudecarea cauzei, cu admiterea întru-totul a cerințelor înaintate de revizuient.

Taboră Ion