Părere despre cauzele crizei din Republica Moldova

O cauză principală a situaţieie descrise şi pe blogul meu a fost faptul poziţiei pasiv-trădătoare şi părtinitoare a organelor mass-media din Republica Moldova, care tot timpu au ţipat şi s-au scremut despre independenţa pressei. Însă, tot timpul au ascuns adevărul şi au lucrat oficial, adica pentru putere, pentru a se menţine în funcţii, desigur, profitabile şi convenabile, în loc să demaşte şi să divulge orice încălcare de lege şi îndeosebi cea legată de violenţă şi fabricarea dosarelor penale în scopuri politice şi geopolitice, folosind filtrul patronului.

Adica, această temă trebuie de discutat şi reflectat, deoarece avem interes
în primul rînd material şi politic, iar oamenii de rînd, înjosiţi, chinuiţi de putere şi chiar condamnaţi în mod criminal n-au avut acces la aceste companii de televiziune corupte, părtinitoare şi făţarnice. Avem în vedere că şase-şapte companii de televiziune şi radio era necesar în unison să demaşte violenţa, forţările, presiunile, şantajurile şi condamnările vădit ilegale ale oamenilor nevinovaţi.
Pentru a ilustra aceste concluzii, o să aducem cîteva exemple în limba rusă, fiindcă izvoarele la aceste teme sunt înca de pe timpurile bolşevismului şi anume la al paisprezecelea Congres al Partidului Comunist din Moldova petrecut în 1976, fostul prim-secretar al Comitetului Central, Ion Ion Bodiul, a menţionat că: „Журналистам необходимо, со знанием дела освещать трудовую деятельность народа, организаторскую и политическую работу партийных, советских, профсоюзных, комсомольских организаций, передовую хозяйственную практику, экономические и социальные достижения, смело вскрывать недостатки и уkазывать пути и средства их преодоления”.
La prima vedere totul e clar şi este în folosul oamenilor muncii, numai că tot ce se vorbea şi se scria, era sub controlul şi folosul Partidului Comunist al URSS.
Tot aceeaşi situaţie e şi în prezent, numai că s-au schimbat stăpînii pressei.
Respectiv, acest institut social-informaţional toarnă minciunile în stînga şi la dreapta celora care îi întreţin şi le plăteşte bine.
Avem învedere că la majoritatea absolută a canalelor de televiziune lipseşte în genere critica şi autocritica în speţă, deşi autocritica este lucrul colectivului de muncă.
În acest sens aducem un citat dintr-un izvor rusesc, cînd armata generalului Piotr Rîbalco se reţinea la asaltul Berlinului, mareşalul Ivan Konev i-a trimis o radiogramă lui Rîbalco cu următorul conţinut: „товарищ Рыбалко, опять движетесь кишкой. Одна бригада двигается, а вся армия стоит”. Credem că cititorul v-a înţelege caracterul
partinic, politic şi oligarhic, cînd un canal-două luptă, să admitem o brigadă, iar restul se mişcă sub formă de mat.
Asta în mod inevitabil duce la gîndul că pressa trebuie tot timpul să se afle în opoziţie faţa de putere.
Însă realitatea e alta şi anume, totul în lumea asta se vinde şi se cumpără, inclusiv informările şi dezinformările, iar adevărul nu-l doreşte nimeni, inclusiv şi pressa.
Lumea priveşte caracterul provocator al unor „Dici” transfugi, care mai ieri lucrau la comapania „Jurnal TV” şi sugeau lapte de la ţîţa unui stăpîn. Acuma s-au „oploşit” la alt stăpîn, posibil mai bogat şi sug din ţîţa lui lapte mai gras. Difuzează nişte emisiuni de care nimeni nu se interesează, sub diferite aberaţii, cum ar fi: Vorbe bune, Tema, Impact, Plagiat ş.a.m.d. Mai tîrîia unul nişte păpuşi sexuale la emisiunea „Tele Bingo” pînă ce a curăţit proştii şi gură-cască de parale.
Devenind burghezi, aristocraţi pe minciuni mediatice, multă lume a înţeles aceste trucuri şi ulterior răcneau în gura mare că au jucat la „Tele-Bingo” şi au cîştigat doi saci de nuci şi un băţ între buci.
Acuma pe alt provocator l-au instalat la o oarecare emisiune „Da sau Nu”, care se screme nu mai rău ca cei de la „Tele-Bingo”.
Posibil că aşteaptă ca cineva să le scrie nişte petiţii pe numele redacţiei şi şefilor de companii, pentru a arăta că au probleme şi cei care pot vorbi liber şi primi bani pe minciuni şi dezinformare.
Nu se exclude faptul că aceşti visători au uitat că mai există şi adunările colectivului de muncă al companiilor în cauză, patronate, sindicate, procuraturi, prefecturi şi alte organe mîrlăneşti create tot cu mîna lor.
Repetăm, noi nu suntem secţia de cadre să selectăm şefi şi şefiţe. Cum n-ai da, ei sunt liberi, pot vorbi şi activa liber. Trebuie numai unire. Însă de vină este ţîţa, laptele şi paraua.
Zi că nu?!
Ion Taboră

Un gând despre „Părere despre cauzele crizei din Republica Moldova”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s