Eu lucrez la o băbuță de 90 de ani din Torino. E bine. Nu iese deloc. Orașul e golit. Oricum în particular, batrînii sunt cei care nu respectă regulile. Nu am ieșit în centrul orașului de o lună. Oricum lumea se mișcă în continuare. Săptămâna trecută la supermarket se făcea rând de la 7 dimineața. Nu-i normal. Nu toți poarta măști.
Azi au scos decretul de a iesi obbligatoriu cu mască in regiunea Lombardia. Dar chiar șeful protecției civile a spus că el nu va purta. Zice că ar fi destul să stăm la distanta și să ieșim doar pentru necesitățile urgente…
Săptămâna trecută lumea au declarat că dacă nu vor începe să des ajutoare bănești, vor ieși în piaza. S-au început a mișca
In familia mea fac eu cumpărăturile, sunt cea care iese din casă. Spălăm mâine sute de ori pe zi. Încălțămintea o las afară, iar hainele le pun la balcon la soare. Au zis că soarele distruge microbii. Le calc pe toate. Așa le dizinfectez. La spălat pun oțet, sau alte produse disinfectante.
Măști îmi aduce nepoata babei. Am lăsat Nr telefon in farmacie. Or sa ma sune când ajung. Mănuși am cumpărat o lună în urmă mai multe și am. Dar se găsesc rar
Disinfectante sunt, dar nu poți cumpăra mai mult de 2
Au crescut prețurile de trei ori
Am comandat pe Amazon și au ajuns măști in timp cum și era prevăzut. Cred că am așteptat vreo 10 zile
Înscrierile la medic nu urgente au fost mutate pentru altă dată
Cabinetele medicilor de familie sunt închise. Doar la telefon. Ai nevoie de rețetă, ți-o dă pe ușa întredeschisă și decide medicul la telefon cît e de urgent, să te viziteze sau nu.
Dezinfectam și telefonul mobil.
Sunt persoane care și-au făcut auto medicamentație acasă, că să nu ajungă în spital. O băbuță a refuzat să meargă la spital, a decis că tinerii au nevoie mai mult.
Povesteau la TV că se găsesc infirmiere care în momentul decisiv a persoanei bolnave fac apeluri video la rude că să-și poată lua rămas bun
Istorii sunt mii. Dar aici e mai sigur decât în Moldova.
Am avut în ianuarie-februarie tata bolnav. Cădea din senin. Avea lichid la creier. Veneau acasă, îi făceau o injecție de dureri și plecau. Când într-un sfârșit a ajuns la spital cu ictus, îl dădeau mamei înapoi acasă. Când am vb cu ei, ce medicamente îi dați, ce tratament… mi-au spus că medicul are si alți pacienți! Aici nu există așa ceva.
Rodica Tcaci