divertisment · opinii · politic

POVESTEA UNUI PORUMBEL.

A fost și el oleacă Președinte,
Dar nu a fost deloc al tuturor.
Pentru el s-a votat și în morminte
Și s-a simțit ca un mântuitor.

Și-n clipa lui de președinte
Făcut-a multe ștrengării
Și parcă mai prindea la minte
Dar tot nu se lăsa de murdării

Era condus de un amic
Ce fundul mai nu il pupa
Avea departe un tătic
Ce doar spre el mereu zbura

Atât de mult iubea el țara
Dar nu era deloc stimat
De-a lui minciună prea murdară
Râdea și Coțofana de pe gard

A fost purtat ca o păpușă
Și cumpărat cu un Culioc
Schimbat a fost ca pe-o mănușă
Dar nu se liniști deloc

Și iată că veni o zi sclipită
Când morții nu-l mai auzi
Și atunci o babă prin ursită
În ouă galbene-i ghici

„Tu vei ajunge președinte
Și țara îți va fi fidelă
Dar fii atent și ține minte,
Păzește-te de lumea paralelă…”

Atât de încrezut era în el
Iar pieptul lui spre toți îl flutura,
Și pumnul lui de porumbel
Spre toată țara îl ridica.

De frică, soarele se întunecase
Și cerul de amar plângea la fel.
Dar, de furie cu țara se sculase
Și lumea ce trăia în paralel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s