Fără categorie

Filmul Grup Canal ’77

Grup Canal ’77 a fost un grup de protest împotriva nerespectării Drepturilor omului în România Socialistă. Grupul a fost alcătuit din Dan Iosif Niță, Radu Negrescu-Suțu, Raymond Păunescu, Nicolae Windisch și Ion Marinescu[1], cu toții din București, care au fost judecați și condamnați de către autoritățile comuniste în vara anului 1977 pentru parazitism social.

Scrisoarea de protest

Inspirați de scrisoarea trimisă de către Paul Goma postului de radio Europa Liberă, în anul 1977, cei cinci întocmesc o scrisoare de protest împotriva nerespectării drepturilor omului în România ceaușistă, pe care o înaintează Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa de la Belgrad, Președintelui Jimmy Carter și Congresului Statelor Unite ale Americii, Comitetului Internațional pentru Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite și opiniei publice internaționale[2]. Scrisoarea, datată la 26 mai 1977, a fost scrisă în șase puncte și solicita următoarele[3] :

  1. verificarea modului în care cele specificate în Actul Final de la Helsinki, în special punctul 7 (respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), este aplicat și respectat în România;
  2. examinarea modului în care sunt respectate în România prevederile Cartei Organizației Națiunilor Unite , în special aplicarea articolului 55, care prevede la punctul c: respectarea universală și efectivă a drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;
  3. conducerea României să respecte Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume articolul 13, paragraful 2, prin care orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa;
  4. respectarea Constituției Republicii Socialiste România, în special, a articolelor 3, 17 și 38, care garantau dreptul la opinie, libertăți egale și obligația de a respecta Constituția și legile țării;
  5. Președintele Jimmy Carter și Congresul Statelor Unite ale Americii să verifice cum se respectă în România dreptul la liberă circulație, obligație necesară pentru obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate;
  6. Comisia Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite să verifice cum sunt interpretate și respectate drepturile omului de către guvernul român.[3]

În încheierea scrisorii, semnatarii precizează că intenția gestului lor nu este de a tulbura atmosfera politică în România, nici de a submina regimul socialist sau de a slăbi în orice fel unitatea națională și suveranitatea statului român, ci solicită doar respectarea Constituției și a acordurilor internaționale pe care statul român le-a semnat și s-a obligat să le respecte.[3]

Scrisoarea, semnată de Ion Marinescu (30 de ani), Iosif Niță (26 de ani), Radu Negrescu-Suțu (27 de ani), Raymond Păunescu (26 de ani), Nicolae Windisch (28 de ani), fiecare prezentând și adresa, și de către inginerul Vasile Constantinescu (33 de ani) și tehnicianul proiectant Dragoș Neamțu (21 de ani)[3], a fost predată ambasadei americane din București[2] și a fost publicată la 22 iunie 1977 în revista elvețiană Die Weltwoche[4] Conținutul scrisorii este, de asemenea, difuzat pe postul radioului Europa Liberă la 30 iunie 1977[2].

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s