Sunt lucruri care ni se întâmplă nouă, românilor, evidente, clare, reale, tragice la culme și nu știu de ce ele sunt camuflate la noi în minciuni care ne rup de la realitate, ne place să existăm într-o ambianță infectă, ne distrugem ca națiune și dispărem ca neam din constelația Omenirii.
Și ceva din medicină. Când boala atacă sănătatea unei persoane, aceasta ripostează pentru a se apăra din dorința de a continua viața, ia medicamente, toate cele necesare pentru a combate definitiv nenorocirea.
Aceiași procedură e valabilă pentru societate, stat, națiune.
Statul România s-a format la vremea cerută de evoluția Omenirii la fel ca și Franța, Germania, Rusia ș.a. Fie din principate, provincii, landuri sau cnezate n-are mare importanță.
Acum să ne uităm la națiuni sănătoase, la cea chineză, franceză, japoneză, germană ș.a. Societatea prosperă, e bunăstare, progres, sunt națiuni unite. De se întîmplă careva devieri de la normalitate cum s-a întâmplat în Spania, unde catalanii au organizat civilizat referendum și s-au pronunțat samovolnic pentru separare, s-a intervenit legal, corect, delicat, judicios, starea de lucruri s-a normalizat iar cei de s-au făcut vinovați au fost trași la răspundere.
Și acum, aveți dreptate, revenim la România. Cu Stalin și cu Hitler nu s-a avut curaj de luat de piept. Noi, românii din stânga Prutului am existat sub ocupație până a dispărut cel de ne-a rupt de la neam – Uniunea Sovietică. La prăbușirea acesteia noi, românii din stânga Prutului am luat tricolorul, portul nostru național, cu imnul Patriei ne-am întors neoficial la România. Aveți mulțime de documente la dispoziție pentru a vă convinge. Și mergeam spre Patrie noi care ne-am născut în România Mare, care nu ne-am dezis nicicând de Patrie, de neam. Erau copii noștri, care s-au vrut la Patria noastră despre care le-am tot povestit în anii de ocupație. Ce s-a făcut ? Cum a procedat cu noi statul format de părinții noștri – România? E monstruos să dai proprii cetățeni cu tot cu moșie strămoșească pe mâna nomenclaturii comuniste a Uniunii Sovietice rămasă în stânga Prutului – nomenclatură din trădători, pușlamale, călăi, turnători, din cele mai ticăloase creaturi pe care au putut să le crească ocupanții. Culme e că trădarea, cel mai ticălos act care a putut fi – declarația zisă de independență, semnarea acestui zis document al Iudei e prezentată neamului românesc, întregii lumi ca act de eroizm, iar formațiunea criminal-mafiotă ca stat pe care România după ce l-a băgat în ONU acum îl târâie ca pe hoit și în Uniunea Europeană. Veți zice, că au semnat declarația și personalități de valoare. Da ! Am fost și eu jucat, folosit de către șmecherii din nomenclatura comunistă numai că eu muritor de rând după vreo 8 tentative de asasinare mai sunt viu, iar cei mari patrioți nimeriți în capcană, de au pus iscălitura pe declarație nu mai sunt în viață demult de sub roți de mașini, iradiați, otrăviți ș.a.
Toată fosăiala ce se face cu zisa unire nu are alt scop decât câștig de timp pentru consolidarea pozițiilor acestei formațiuni, care nu e decît un furuncul pentru neamul românesc și a-i duce în eroare pe cei de mai visează o eventuală revenire la neam.
România nu e bolnavă numai de la comuniști. Ea e acea fărâmitura ce a rămas de la măreața Dacie și continuiă să dispară așa cum se întămplă azi la Izmail, Cernăuți și îndeosebi în zisa Republică Moldova, unde prunci de se mai nasc sunt aruncați în câmp să-i mănânce câînii, înecați în veceuri. Pe moșia noastră românească este azi pământ rusesc, găgăuzesc, mai sunt mulți doritori să se pricopsească la federalizare .
Nu Snegur să ne spună când s-a coace unirea, nu Sandu cu parașuta e salvatorul, nu unioniștii de pe loc în mare majoritate agenți ai nomenclaturii, nu ajutoarele date de statul român dușmanilor neamului românesc cuibăriți la guvernare la Chișinău vor însănătoși Națiunea Română. Înaintașii noștri ai tuturor românilor au făcut U N I R E A – statul România, care are Președinte, senat, deputați, guvern. De ce nu i-am întreba pe ei, noi toți românii, ce fac, încotro duc Națiunea Română care dispare în hău cum se topește un sloi de ghiață de care nimeni grijă nu are.
Sergiu Gâtlan, Soroca